autor: Vasile Petre Fati
titlu: În spatele uşii
carte: Copilul tuns zero
anul publicării: 1992
editura: Pontica
colecţia: Euridice
locul: Constanţa
Zile de-a rândul am văzut la uşa mea
Un om între două vârste, căutând parcă ceva.
Era atât de liniştit încât puteai să crezi
Că e o întâmplare că e acolo.
Apoi se mută cu totul la uşa mea.
Avea o mică pilă
Cu care lucra zi de zi, de dimineaţa până seara,
Fără să facă nici un zgomot.
Muncea aplecat asupra pilei sale de culoarea garnizoanei
De la marginea oraşului.
Era atât de obosit că abia dacă se mulţumea
Să-mi arunce o privire sau să-mi răspundă la salut,
După care se aşternea, din nou, pe muncă,
În dreptul uşii mele, ca-n fiecare zi.
Putea să lucreze aşa zile în şir,
Fără să-i pese de mine, adevăratul locatar al casei.
Când a plecat a lăsat o mulţime de dovezi
Că viaţa e aşa şi aşa,
Dar că el muncise cu folos. Şi că avea să se întoarcă
Într-o bună zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu