Leonid Dimov - Eminesciană

autor: Leonid Dimov
titlu: Eminesciană
carte: Versuri
anul apariţiei: 1966
editura: Editura pentru literatură
locul tipăririi: Bucureşti


"Căci unul era toate şi totul era una"
(Rugăciunea unui dac)


Cilindri, conuri, sfere, bolizi, elipsoide
Au nins de dimineaţă peste Sahare vide,
Atât de şlefuite că-ţi înfioară palma
Vopsite-n alb şi negru, încremenesc de-a valma,
Şi mult sunând, mă cheamă. Mă voi târî sub ele
Etern reduplicate să-mi lunece pe piele,
Să simt la subsuoară ovalul lor de gheaţă,
Iar muchii paralele să mi se-nfigă-n faţă...
Eu sunt, la fiecare, o prelungire curbă,
Doar inima, tendinţa spre infinit conturbă.
Ungând cu umbre solzii, încovoindu-şi spinii,
Ea bate zâmbitoare şi caldă printre linii,
Resuscitând oraşe din punctele omise
Şi dans de pajeri blonde jucând peste abscise.
De mult în repetirea figurilor pleşuve
S-a distilat durerea sedimentată-n cuve
Şi toate le-nveleşte în triste pungi bălţate
Cu brazi, între lumini şi pulberi agăţate.