Constantin Nisipeanu - Oceanul la Santa Cruz

autor: Constantin Nisipeanu
titlu: Oceanul la Santa Cruz
carte: Arbori cu aripi de harfe
anul apariţiei: 1986
editura: Cartea Românească
locul tipăririi: Bucureşti


lui Radu şi Marianei


La Santa Cruz Pacificul e frumos ca o floare
ce zâmbeşte fericită în faţa soarelui care a şters
cu o cârpă norii de pe cer. Aş putea să spun:

Domnişoară vă ofer această floare albastră.

Dar nu, Pacificul e mult mai frumos decât
o floare. E o piatră preţioasă, un diamant albastru...
şi ce frumos i-ar sta într-un inel pe degetul tău.

Ai rămâne înmărmurită ore întregi în faţa oceanului
şi nu te-ai hotărî să pleci nici după ce înserarea
ţi-ar şopti că amurgul îşi va risipi curând pe cer
petalele din grădina lui cu flori portocalii
Ai privi mai departe captivată de puterea de atracţie
a neîmblânzitelor valuri şi te-ai mira cum de nu izbutesc
acestea, în furia lor sălbatică, să sfărâme vaporul
care pluteşte în zare liniştit aruncând trâmbe
învolburate de fum spre norii de zăpadă agăţaţi
ici-colo de cer ca nişte lampioane care aşteaptă
pe cineva cu o torţă să le aprindă.

Dincolo de linia argintie a orizontului soarele
a început să coboare treptele care duc spre amurg
Uite: ai la îndemână cataligele acelea uriaşe.
Urcându-te pe ele ai putea să împingi orizontul
cât mai departe, ca să priveşti cum soarele îşi face
culcuşul în paiele violete ale înserării, dar privind
atent descoperi că în cel punct cardinal al amurgului
soarele nu-şi face culcuş, dimpotrivă, aici în Vestul Depărtat
amurgul pentru măreţul astru e un nou răsărit,
e trambulină de pe care se aruncă vioi spre altă zi.

La Santa Cruz Pacificul e un prieten care te aşteaptă
cu braţele deschise şi apoi te pofteşte în casă
şi-ţi întinde în faţă o tavă albastră de pe care
poţi să culegi fructele de argint din adâncu-i.


California