Aurel Zaremba - Vară

autor: Aurel Zaremba
titlu: Vară
carte: Deschidere
anul apariţiei: 1933
editura: unu
locul tipăririi: Bucureşti
preluat din Antologia literaturii române de avangardă întocmite de Saşa Pană. S-ar putea să nu apară pe "Deschidere".


lui Virgil Gheorghiu

Nu ştiu de ce mi-a venit să râd când am văzut barba şi mustăţile prietenului meu, roşii. Semăna cu tinichigiul evreu, care îmi înlocuia ulucile sparte de rugină.
Cercând să-i aşez mâinile în cruce pe piept, căutam să-mi imaginez prin ce procedeu şi din care cauză organică, barba lui neagră, a devenit pe nesimţite roşie.
Mâinile nu voiau deloc să stea: cădeau înapoi, moi, cu mâinile amorţite cu oase elastice.
Dintre toţi prietenii lui, singur eu am venit la înmormântare.
Murise într-un sanatoriu, aflat într-o pădure, departe de oraş.
Când logodnica lui, înfruntând sforţările celor care voiau să o oprească, a năvălit asupra sicriului, îmbrăţişând cadavrul iubitului ei, şi sărutându-l pe mustăţile roşii, gura i s-a strâmbat într-un rânjet de cal mort.
Suspine răgăite, clocote de sânge fierbând în piept mi-au îndurerat nervii.
Am privit înapoi.
O mulţime de umbre în halate vărsau lacrimi din ochi scobiţi de ftizie.
Un gardian bătrân, cu mustăţi albe, râdea făcând din ochi unei femei cu pălăria înaltă.
În pădure ciripeau păsări.
Prin mâneca de voal am întrezărit cotul brun şi ascuţit al mamei prietenului meu.