miercuri, 29 octombrie 2008
Gellu Naum + Virgil Teodorescu - 122 de cadavre
autor: Gellu Naum + Virgil Teodorescu
titlu: 122 de cadavre
carte: Spectrul longevităţii. 122 de cadavre
anul apariţiei: 1946
colecţia suprarealistă
locul tipăririi: Bucureşti
Fixează cu premeditare unica ta hârtie de identitate.
*
Evoluţia mâinii explică saltul în propriul tău sânge.
*
A bisa e preocuparea păsărilor care conduc corăbiile.
*
Nu încerca să susţii cu degetele cadavrul unui fluture.
*
Prin armurile de peste privirile tale străbate un ţipăt neliniştitor.
*
În atitudini se păstrează o cheie uitată.
*
Trecându-ţi mâna prin inimă îţi usuci o unghie.
*
Nu uita să închizi ochii înainte de a închide plantele.
*
Ceaţa care ne înconjoară e propice dezlănţuirii poetice.
*
Gheara aceasta îmi aminteşte cât de îndepărtate sunt nopţile.
*
Niciodată e un cuvânt preferat în interiorul canalului de scurgere.
*
Cineva admiră o privire şi izbeşte cu sete o confuză depopulare a privirii.
*
Fulgerătoarea întrecere între toate lucrurile uitate.
*
Numai o dată te pot întâlni, în primul tău geamăt.
*
Desfă-ţi umerii şi liberează imensele, dezesperantele, palidele, îngrozitoarele urme de paşi.
*
Vârful genelor te susţine deasupra apelor.
*
Încercând să adormi ajungi înaintea întunericului.
*
Sub aripi e un spaţiu imens, mai tăcut decât imensităţile polare.
*
Pe mâna femeii e o pată care îi înfrumuseţează zâmbetul.
*
Când sângele animal este prea abundent, vorbesc despre poezie ca despre sugativă.
*
Nimic nu te va împiedica să-ţi priveşti ceasornicul ca pe umbra aruncată de vânt în întuneric.
*
Ochii s-au închis şi mi-au prins în ei mâinile. Ca să scriu le voi smulge odată cu ochii.
*
Nu lăsa altora grija de a-ţi măsura umbra.
*
Oracolul a uitat să pună virgule.
*
Vom fi exacţi la întâlnire.
*
Fiecare deget aminteşte fruntea unei femei adormite.
*
Avem cu noi întreaga figură în agonie.
*
Peste vibraţia sensibilă pluteşte o virtuală cometă.
*
Inacceptabilele noastre gesturi sunt cercurile pierdute.
*
Urmează ce nu mai poate rămâne: durerea paraliticilor succedată de neobositele turme de hypocampi.
*
Iscălitura mă revoltă în josul ruinelor.
*
Tăcerea acestei ore ne aminteşte de cel ce incendiază.
*
Cere-mi ce vrei, dar nu accepta.
*
Micile mele manii sunt contorsiunile bulelor.
*
Înţeleg orice atunci când îţi aprinzi părul.
*
Să oboseşti, să cazi, e puţin din ce vreau să spun.
*
După trecerea zebrelor chemăm mai mult în vis faţa încărcată de eczeme.
*
O rememorare a trădării m-a împiedicat să trec fără zgomot prin cameră.
*
Ultima ta şansă este reconstituirea din fragmente.
*
Cu cât disimulezi mai mult obiectul nu se recunoaşte.
*
În faţa arborilor a mai rămas doar o coamă de melci.
*
Fulgii ne întovărăşesc cu mişcări sigure.
*
Aruncă ceea ce a rămas din femeia aceasta păstrând doar o tremurătoare concluzie.
*
Mersul şopârlei speriate de strania noastră tăcere.
*
Ceea ce observ în ecou e fluidul negru,
*
Ce se poate cere întunericului când ni se aduc lămpile?
*
Din afară înăuntru, dinăuntru în vârful piciorului.
*
Călătoria petei de umbră duce până în imediata apropiere a catafalcului.
*
Tatuându-ţi pleoapele histerizezi vampirii.
*
Se vede de pe muşchiul copacilor că femeia aceasta vine de foarte departe.
*
Legea echilibrului pe care o accepţi te va conduce, rătăcindu-te.
*
Întâmplător am adus aici ceea ce nu poate respinge norul.
*
Este suficient, poate, să paralizezi vocabularul.
*
Ce pot să agit mai violent e mâncat de ape.
*
Secretul permanent e singurul picior gol.
*
Aleile, falezele cresc înăuntrul scoicilor.
*
E necesar să uiţi tot în afară de pasiune.
*
A te târî nu e lipsit de sensul pe care mereu îl refuzi.
*
Fulgerător, e un mod de a vorbi poetic în întregime.
*
Nu pot şterge nimic din memoria distrusă.
*
Iubesc culoarea pe care o porţi în ziua când nu apare soarele.
*
Imediata apropiere sucombă printre înotători.
*
Dacă te doare mâna vindec-o cu un cuţit.
*
Flăcările ard, dacă ştii să treci fără nici un zgomot.
*
Cât de anemică mi se pare ultima revanşă imposibilă.
*
Poţi ieşi liniştit. Nu vei întâlni decât spectre.
*
Încearcă să te scufunzi simulând vertiginoasa creştere vegetală.
*
Viziunile tale nu pot încânta asistenţa. Cruzimea fără margini a imaginei aminteşte tulburele crochiu fixat pe manşetă.
*
Cu un dramatic salut poetul îşi prezintă faţa superficială auditorului adormit.
*
Femeile mângâind câinii fac întoarcerile relativ imposibile.
*
Poate să fie un simulacru această importantă amnezie.
*
Dorinţele sunt cu atât mai violente cu cât se apropie noaptea.
*
Renunţă de a-ţi lipi pe ochi tristele triburi laborioase.
*
Aruncă-te în fluviu: acolo vei găsi pleoapa pe care o pierduseşi.
*
Opreşte, opreşte, opreşte spaţiul.
*
Dispariţia mea nu e decât o vizită în cea mai mare grabă.
*
Taie-ţi vinele pentru a smulge prin surprindere.
*
Ochitorilor li se lipesc mâinile pe geamuri.
*
Izbindu-ţi craniul, sfărâmându-l, realizezi poate fulgerul.
*
Pe gât cresc repede câinii îndepărtându-se cu grijă de urmele pradei.
*
Cravata pe care o porţi e sunetul care ne mângâie.
*
Înainte de a închide fereastra, sparge-o.
*
Peste unele plăgi e constelaţie dispărută.
*
Nu ne lipseşte osatura necesară sau stranie.
*
Se poate numi poet numai acela care deformează cu preciziune.
*
Să ne aruncăm în foc sau să ne urmăm somnul.
*
În figurile cele mai grave apar primele semne de întrebare.
*
Unghiile nu sunt suficiente pentru zilele de teroare.
*
Ghetele tale cu fundă, aceste stânci palide.
*
Nimic nu mai cade pentru că nimic nu complică mai mult: nu e o flacără, ci un fulminant diagnostic.
*
Nu uita să aduni cele mai sumbre riduri.
*
Suntem decişi să susţinem cu furie.
*
Peste umbră, peste distanţă, persistă suprafaţa pupilei.
*
Cineva îţi anunţă sfârşitul arătându-ţi fereastra.
*
Aprindem aceste flăcări pentru a arde noi înşine.
*
Părul tău e un măr imposibil de pictat.
*
Cadavrul există în măsura în care putrezeşte. El putrezeşte încet şi lasă urme.
*
Îmbarcaţiunea pleacă seara şi se îneacă în zori.
*
Nu privi, mai bine acoperă cu părul: vei avea un frumos costum de primăvară.
*
Nu încuia sertarul. În fundul lui e costumul de umbră.
*
Bate pe umăr un arbore. Vei primi cu siguranţă răspunsul aşteptat.
*
Libertatea poeziei e libertatea ideilor izbucnind din cadavre.
*
Ceea ce înspăimântă într-un poem este propria noastră fantomă, dezesperantă, tragică. Dacă întoarcem capul fantoma se profilează pe oglinzi.
*
Cuvântul e un vas în care ard foarte încet simbolurile defuncte.
*
Acest poem îl port în deget.
*
Ne susţine un fulg. Trebuie să căutăm o pasăre.
*
Vei fi acel frumos tănâr despre care se spune că a murit devorându-şi părul.
*
Dacă s-ar sparge în mii de bucăţi, ca o bucată de stofă, poemul s-ar precipita în mii de obiecte.
*
Discursul funebru ni-l vom ţine noi înşine într-un indescriptibil vacarm.
*
Vei înţelege de ce tac atunci când te chem, pentru că toate cuvintele mă trădează.
*
Subiectul unui poem depinde de absenţa subiectului. Cuvintele urmează legea reală a imposibilităţii de supunere.
*
Poemul nu se sfârşeşte cu palorea unghiilor, dar această paloare îl colorează aşa cum argila colorează ierburile.
*
Experimentul chimic dezvoltă un gaz subţire, o pletoră de păianjen, o pasăre calcinată. Acestea toate se retrag în poezie pentru ca să respire.
*
Necesitatea poetică îşi găseşte primul ei duşman în necesitatea de poezie.
*
Mimetismul poetic e încă o formă a hazardului care domneşte la baza producţiei poetice.
*
Poezia sparge cu exactitate arterele poeţilor.
*
Cenuşa are o valoare poetică în momentul în care se poate aprinde.
*
Pasul salvator e cel care te va face să cazi.
*
Pe marginea privirilor stau mâinile, pe marginea mâinilor furculiţele.
*
Poezia nu decide de nimic după cum tehnica nu decide de nimic. E acest neştiut neliniştitor şi feroce de atrăgător pe care-l bănuim în orice demarşă.
*
Linişteşte-te: aceste statui nu te cunosc.
*
Fixitatea privirii tale te salvează de moarte în măsura în care umbrela te salvează de soare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu