Adrian Bodnaru - Aprilia

autor: Adrian Bodnaru
titlu: Aprilia


în definitiv sunt a bodnaru
şi îmi refuz cele trei timpuri
pentru că mi-e alb zaru'
şi în definitiv
lucrează toate cele trei schimburi
chiar şi în noaptea asta,
cu zâmbetul ei crăpat şi plin de sânge,
stau eu - a bodnaru, cu ea - a plânge,
şi cu asta basta
subiectiv până la replică
îmi dau lacrimile la deferizare
pentru a le scoate din influenţa magnetică
a lanţurilor lătrătoare
în lunometrică
înfăşurat în timpul
dintre muritor şi muribund
plec să tai luna la câini
şi venele la mâini
că de cuţite abund
chiar şi în pâini
mirese de mânăstire
şi primăveri de ierbar
îşi aruncă o privire
pe-al sângelui cântar
că încă e la modă
înmulţind prin diviziune
sau, dacă nu,
mai încolo sau mai încoace
totul e retro,
adică inversă taxă;
aşa cum după schimbul trei - viitor,
schimbul unu - trecut, ca următor,
îşi aşteaptă aceeaşi sintaxă.