Saşa Pană - Reverul cu reverii

autor: Saşa Pană
titlu: Reverul cu reverii
carte: Diagrame
anul apariţiei: 1930
editura: unu
locul tipăririi: Bucureşti


lui Ilarie Voronca


Iată, cu viteză de 80 de kilometri pe oră, sârmele telegrafului dansează şi şoptesc secrete urechilor de porţelan. Dincolo de frontiera geamului, şopârlele laticlavelor se răsucesc împrejurul unui ax veşnic grăbit pe cameleonul în felii ce-ţi oferă câmpul unde pionii căpiţelor de fân joacă şah. Mi-era gândul joc de artificii - şi care cocostârc îşi pierduse un picior în epiderma voiei bune? Se urmăreau în setea ochilor tablourile cu ţăranii cu piepturile de pâine rumenită. În salcâmi, ciucuri de gheaţă artificială dau din cap nu. Ai vrea să pipăi crêpe-de-Chine-ul acestei flori cuminţi trezite în povârnişul drumului, iar în grădina cantonului iubeşti liliacul precum pe Lily.
Spargi în pumnul inimii aluna primăverii şi trimiţi mărgeanul plămânilor să culeagă tot aerul de mierea acestui răsărit. O margherită te îmbie să-ţi ghicească rebusul îndoielilor şi simţi petalele sufletului cum cresc cât orizontul. Te dărui pe hamacul lor - întreg şi pur după ce mlaştina pârâului anonim ţi-a primit lestul vicisitudinilor cotidiane.
Mumia femeii, cu şorţul steagului roş la buric, te salută din mijlocul stâlpului de telegraf culcat de-a curmezişul drumului, alături de o barză baletistă care primeşte defilarea trenului.
Vântul ameţeşte pe toboganul morii din fruntea dealului. Plopii sunt studenţi manifestând în monom.
Tabachera îţi oferă o ţigară şi amintirea primului scrum ce ţi-a încălzit vârful degetelor, în popicăria lui Pănculescu. Ce scafandru urzică pleoapa reminiscenţei? Îneci în gâtlejul iască o melodie ce ţi-a plăcut într-un echinox similar, la 16 sau 17 ani, şi închizi ochii.
Dar pelicula filmului continuă să te reproducă altul şi totuşi tu.

*

Ascult cântecul tău scris cu peniţa topografică pe aleea inimii. Ochiul unui ciclop, farul clipeşte de câte ori cerneala mării i se caţără pe suflet. Neptun mi-a dăruit o scoică şi ţi-am ghicit gândul ascuns în arcul din arcada dinţilor. În castronaşul de iaurt decretat pălărie de sezon, pe plaja unde policromia costumelor îi ţese covor, ţi-am prins un pumn de stele şi la patefonu valurilor ţi-am cântat discul lunei despre care se spune că ştie multe cântece.
Iată trece la orizont vaporul gândurilor escortat de garda celor patru furnici. Ce baghetă magică le-a mimetizat în patru felii de pepene galben? Daţi-mi un cuţit! De ce o hamsie îşi moare argintul pe linia vieţii din palma ta?
Întoarcerea spre Casino e tristă precum sala teatrului la prânz şi urmărită de mugetul geamandurei - cucuveaua mării.
Toate judeţele şi-au trimis reprezentanţi la Conferinţa de la Bulă. Domnule crupier, îmi permiţi să pontez pe miozotisul din ochii domnişoarei? Domnule crupier, pentru îndemânarea dumitale, te angajez să îmi greblezi grădina. Nu răspunzi. Ai murit desigur. Ţi-am auzit ultimele cuvinte: "les jeux sont faits - RIEN ne va plus". Iar dumneata, domnule şef de orchestră, aruncă pescăruşilor partituri în do diez, do becar şi do bemol şi primeşte acest imn funebru şi elastic arpegiu al căscatului în do vlecel. (Singurul accident valabil duminica şi sărbătorile legale). Iar voi, legiunea pietonilor confecţionaţi din cearceaful cinematografului pentru care nimic din filmul vieţii nu lasă cicatrice indelebilă, cu bagaje invariabile de automate Stollwerck, curăţaţi-vă intestinele creierului cu unt-de-Racine (a nu se confunda cu alte preparate contrafăcute).
Nu te feri: e ora când mă furişez facsimil în chipcelul pupilei tale. Culcă-ţi capul pe vis şi visează visul plajei pieptănate de spuma mării.