Virgil Teodorescu - Lobul sării

autor: Virgil Teodorescu
titlu: Lobul sării
carte: Cît vezi cu ochii
anul apariţiei: 1983
editura: Eminescu
locul tipăririi: Bucureşti


1

Eu nu ştiu care din turnuri
şi-a cucerit întâietatea,
şi care zi din săptămână
te-mbracă-n haine de argint.
Mi s-a părut că luni sau vineri.
Luni sorb pădurile absint.
E mai subţire glezna ta,
luni dimineaţa,
mai agilă,
luni, hornurile mor de dor
după duminica trecută
tramvaiele sunt fâstâcite,
luni dimineaţă,
şi e vânt,
şi pomii sunt mai ciufuliţi,
ferestrele mai somnoroase
luni ochii tăi sunt refuzaţi,
pereţii transparenţi la case,
e luni sau vineri?

Am să-ntreb hornarul care vine mâine.


2

În tine, ca pe-o mare de oglinzi,
dorinţa mea îşi flutură
la nesfârşit
eşarfa.


3

Surâsul tău
mic şi-ncurcat,
un crab într-o luptă atică,
doarme în ochiul meu
ca-ntr-o ecluză.


4

Alerg spre imaginea ta
ca spre fântâna rece
din mijlocul pustiei,
dar goana violetă
îmi sfâşie conturul.


5

Spune-mi cât poţi iubi,
ca să ştiu
dacă vulcanii mai pot irupe.


6

Iubirea
forţează uneori hazardul -
hazardul o transportă, uneori,
şi ochii tăi mă-mping mereu
spre catastrofele calitative.


7

Te întâlnesc
în fragmentele pe care
umbra le-aruncă luminii.


8

Eu braţele-mi întind
spre tine
întocmai ca busola spre miazănoapte
acul,
sau ca miriapozii răsturnaţi
în bolul cu funingini.


9

La ora asta
pe umeri ţi-au crescut ghirlande,
parafa de ivoriu
a oboselii dulci,
ca semnele rămase-n trunchiul
copacilor de cauciuc,
ca scoicile
în coliere...


10

Eşti susurul prelung pe care-l fac
bulgării sării aruncaţi în apă,
suspinul întrerupt
de interjecţii.


11

Când dincolo de tine-ajung
văd cataractele-ngheţând
la semnele baghetei.


1946