Stephan Roll - Aleea de trepte (I)

autor: Stephan Roll
titlu: Aleea de trepte (I)
carte: Moartea vie a Eleonorei
anul apariţiei: 1930
editura: unu
locul tipăririi: Bucureşti


Colombei


Vei ocoli în paşii lupilor pădurea şi foarfeca fântânilor îţi va tăia beregata. O vertebră graţioasă va apleca un crin roşu pe gură şi o gondolă ovală sângele va pluti pe apele de marmoră.
Un clopot cu un flux şi reflux de aramă mână turmele din spatele cerului blajin spre o verandă a topoarelor.
Ai adormit lângă uşa întredeschisă şi în această seară ca pe o scară un pătrar din şoldul tău urcase pe cer.

*

O scoică şi un golf, iată ţinutul oval al acestui ceas cu zimţii fluturilor murind. Hohotele spumei te strigau departe dintr-o plecare transparentă, într-o infuzie de fantome, potcovind în poduri lăzile mari ale cavaleriei nocturne.
Pianul deschis prin fereastră e un debarcader de fildeş, o tăcere şi o apă de os curge peste mormântul degetelor. Odaia goală era un vestiar de umbre, o alee de năluci şi pendula ca o lucarnă privea în infinit privirea locatorilor absenţi.

*

Într-o noapte cu torţe afumând constelaţiile, au venit ţăranii cu mâinile umbroase şi geologice să scormonească în puţuri trecătorii cari scârţâiau în osii aseară cu un zâmbet verde de otavă al gurii.
Luna spăla cu un ochi placid găleţile goale uitate pe jgheaburi şi-n desişuri printre fragi pumnalele pământului tăiau mâinile potecilor.
Noaptea era fără foşnete în fânul rumegat prin staule şi vitele muşcând florile de muşeţel pierdute printr-însul îşi închipuiau mâncând stelele mici prin ferestruică. În ochii lor mari şi adormiţi deschişi, ca într-un ochean, depărtarea se leagănă şi în care sufletul lor atârnă ca o limbă la întoarcere. Repezi, umbrele se schimbau cu zgomote de armă ce se încarcă, printre trenurile de marfă în viteză, sfărămând farmaceutice capete de morţi. O mână învelită de zăpezi alunecă de pe umărul munţilor şi şerpii, înghiţind stiletul muşcăturilor distribuite peste zi, se scurg în esofagul pietrelor, prin intestinele de zahăr ale trestiilor în cari o vioară fâşâie.
Înserarea întoarce poienele pe dos ca tapiseriile.
Rămâi ca un interogatoriu al pământului, dar nimic nu poţi să spui. Cineva a luat şi cuvintele, ca din pereţi cuiele. Din găurile lungi se scurge peretele pisat şi-n ureche un greiere taie minutarele de fierăstrău ale lumii.

*

Un evantai te desface-n umbre şi numai un surâs ca un degetar din mijlocul pântecului mi-a ademenit pupila. Un surâs ca un cuier oval de oglinzi, o pulbere de oglinzi pluteşte prin anotimpuri, prin jocul înalt ca un nimb peste piscuri ale stalactitelor.
În frunze herghelii verzi smucesc zăbala primăverii, şi din turn cavalerul cade în trandafir ca pe o targă roză a amorului. Un deget ţi-a rămas încuiat pe buze ca o cheie pentru turnul orelor, în noapte singure mâinile sunt liliecii albi ai somnului.
Înapoia ta servitorii scuturau flăcările de pe un balcon de fosfor şi propria-ţi umbră, de-a lungul drumului pe care alergi ca să te scapi, îţi întinde mâna. Va trebui, după ce-i vei da pantofii de salamandră, să-i dai şi sufletul ca un dinar.
După uragan vei găsi florile sparte şi prăvălite ca paharele pe o masă, după orgie. Te vei aşeza şi vei deveni, din cauza umerilor goi, o piatră opalină ca după ploile torenţiale, - şi vor veni toţi să vadă miracolul umbrei tale cu atât mai albe cu cât tu vei înnegri.

*

Drumurile pierdute aseară se reîntorc prin paşii aerieni ai aurorei ca dintr-o victorie ridiculă şi fără rost. În cavoul lămpilor au rămas steme de licurici şi florile artificiale ale flacărei foşnesc între degete. O pleoapă pe obraz plimbă o gondolă în apele moarte, un pas îţi răstoarnă ca o amforă umărul, şi-n argilă bulgării sunt porumbei fără aripi. Într-o dimineaţă vei găsi în ochiul devastat de vis, sticletele mort în colivie şi în zadar vei căuta în ciripitul verde al ceasornicului culoarea pasărei moarte. Vei rămâne cu orbitele goale precum cojile de ou, vei deschide uşa fără mănuşile ţâţânilor şi vei pleca dibuind şi te vei înşela pipăind viorile şi crezându-le păsări moarte şi ca o umbră te vei pierde într-o piatră.