miercuri, 10 decembrie 2008

Mircea Cărtărescu - Jocuri mecanice

autor: Mircea Cărtărescu
titlu: Jocuri mecanice
carte: Faruri, vitrine, fotografii
anul apariţiei: 1980
editura: Cartea Românească
locul tipăririi: Bucureşti


în sala albastră ca o burtă de balenă ucigaşă stroboscoapele alergau la sabaturi, disecţii
fără certificate în hrube de sticlă, renaşteri şi naşteri
sub luna femeie de cauciuc pentru melancolia în tricou gri şi vernil de bumbac
sub luna cu venele doldora de taximetre, contorsionistă urbană
stroboscoapele aruncau în sala isterizată pumni întregi de sferturi de monede
apoi jumătăţi de monede de aur şi submarine de diamant
fortuna düsseldorf îşi rotea rochiile reci din brocart şi safir şi rinichi şi plămâni
în oglinzile roşii ale reflectoarelor în care ţânţarii
dansau dansurile lor cadrilate
hai să intrăm în sala de jocuri mecanice scoţându-ne la intrare
cu penseta portocalie de celofan maseterii şi psihologia
împrăştiind în nebunia noastră între tutungerie şi secţia de miliţie
din buzunare schelete fragile de domnitori, de padişahi, de amirali şi statueta lui napoleon, a lui voltaire
ţesute din feşe de iod, şi care-n lumina lanternei
deschideau ochi albaştri, neclari, ireali
ca roţile motocicletelor cutremurând zidul morţii.

aranjează-ţi părul şi intră în plasticul clocotit
unde arcuri electrice înoată printre automatele prudente ca nişte cameleoni cadenţaţi
unde dinţii de fosfor se ascund în faţa cărnii de ebonită
şi contoarele geiger se opresc în conul vizual al plantelor cu nume latine care împrăştie cuantele de lumină
peste lipsa de tragedie
peste pofta de reflexie şi refracţie
peste complexele sinucigaşe ale ceasornielor cu arcuri de sânge tremurător
hai în sala de jocuri mecanice unde te descalţă un inginer de vopsea
şi-ţi toarnă-n pantoful de tablă cobre, crotali, tritoni şi protei
şi unde pielea fină a becurilor suferă de înţepătura sarcoptului şi de sfere moi de alcool răsfrângând pe cornee
beţia lor de patru sute de mii de megavaţi
în orbirea noastră să pătrundem în spaţiul dintre soldaţii ce trag de manşa cu bilă de nichel
izbindu-ne de flipperele pâlpâind sub sticla opacă
să intrăm în inima lor de mercur în regatele lor înfăşurate-n rulete de cârpă
să ne aşezăm în faţa mitralierei şi să radem tot ce e bimotor sau rezervor sau carlingă
cu muşchii feţei picurând ciupercile cruzimii
dar în acelaşi timp îmbrăţişaţi, emotivi...

o zi în predeal despicând spinări de morun
în camera de hotel ovală ca bulbul sticlos al paharelor de cinzano
rătăcind ca o bilă pe masa de biliard prin paturile cu cearceafuri de fildeş
şi-apoi pe străzile cosmice, înfăşurându-se ghem
căutăm drumul greu, subacvatic spre politehnica incubilor, seraphita
electric radioasă ne-mpletea degetele şi vasele de sevă
în peisajul cu brazi, globuri şi pârtii
seraphita cea belă ne îndruma în ale pirotehniei, aşa încât, trecând prin orăşelul montan
lăsam în urma noastră o trenă de scurtcircuite
iluminând televizoare şi lămpi
apoi a plouat şi cadmiul de pe noi a început să se ia
şi cerşetori metafizici ne-au secţionat în monede
şi ideologiile s-au scurs în pământ, s-au amestecat cu petrolul din straturile inferioare
şi cu scheletele de mamuţi şi scheletele de tiranozauri
buldozere ne-au cules odată cu zăpadă murdară şi cu ziarele vechi
şi ne-au trimis în faţa unui shiva afabil
care ne-a strecurat între dinţi verigheta, şi cu cele o sută de mâini
ţi-a împletit o sută de cozi.
pe terenul de tenis
un înger grosier împingea o cameră de luat vederi pe rotile
şi ne-a tăiat excrescenţa vederii cu un cuţit forjat din metalul
statuii libertăţii, şi, căţea asudând sub dantele,
înzorzonând paradisul, ne-a izgonit
printre elevi ierbivori în sala de jocuri mecanice.

te-ai prelins pe cântarul automat, în fişicuri de douăşcinci de bani iar
eu am dat telefoane până centralista s-a asfixiat în circuitele izolate
până când inima ei a asistat înfăşurată în linţoliu de hidrogen
la decapitarea securii, din care a curs capul pajurei
ecranele bombate cerneau cafeaua albastră în aerul înghesuit între aripile neoanelor şi metalelor
în care te reîntregeai fragment cu fragment în timp ce acul indicator
făcuse panariţiu de-atâta frumuseţe
flipperele huruiau fericite mâncând curelele unsuroase ale curentului
alergând de colo-colo prin sala seringilor de transfuzie
umflând sânii femeilor, izbind ucigaşii de jad cu lentile de malachit de beriliu
piuind şi frecându-şi guşa de rochia ta de rachiu
piuind, licărind, scintilând în afara mâncării a băuturii şi sexului
navetele spaţiale se cuplau în pulberi de purpură
elicopterele bălăceau tranzistorii hazardului în rânjetul galben-verde al localnicilor
popicăria scotea cu un cleşte mirat măselele de aur ale străinilor
trăgându-le în sârme şi sensuri oraculare, cosând operaţia de menisc a-nserării
prune şi clopote şi din când în când un jack-pot asemenea unui naufragiu
iar tu târâtă de valuri, goală pe o carcasă de frigider
iar eu telegrafistul smulgând firele generatorului şi electrocutând rechinii şi sepiile
iar tu licărind şi ceasul fosforescent urlând în inima întunecimii
şi nautilus apărând cu hublourile aprinse
şoseaua cu accidente şi volanul uroboros rozându-mi ficatul britanic
kilometri de tenie îndopată cu perle
minute de exces şi extaz în braţele manetelor şi în uguitul cartuşelor mov
şi cadranul s-a stins şi contoarul arată din nou 0000
şi pockerul mecanic s-a spart
iar noi suspinând printre ţurţurii gigantici ai anotimpurilor
sub geamul tonomatului, zornăindu-ne mecanismul de ceas
învârtindu-ne unul altuia cheiţa de aur în ţeasta numai iubire
ne distrăm cu jocul de şah
vrăjitoarea de tablă zburând pe mătură şi scufundându-se
ne-a vânat în final cu năvodul de cucuvele
ne-au călcat roţile de formula unu şi ne-au prins hainele,
nervii, ţesuturile
solzoasele piei ale curelelor şi gutei de angrenare.

ce mai avem de îmbrăţişat când tu nu mai eşti decât un abur de staniol latescent
iar eu un lubrifiant pe care alunecă pistoanele cu patine
urechile tale sunt zgâriate într-un plastic albastru
şi părul tău e un pom de crăciun magnetizat, plin de sârmuliţe şi pilitură
hai să ieşim din sala de jocuri mecanice, împânzită de cranii din votcă, mescal şi tequila
fortuna düsseldorf scoate băşici de săpun din cornul asemenea
unui xipehuz pieptănat şi sutele de becuri zac transpirate ca practicantele de strip-tease după o noapte de dezvelire
şi fardurile se organizează pe mozaic în ginte şi triburi
şi carnea ta tapiţată în flori stacojii şi în scoici ruginite
se reinventează într-un experiment continuu şi cristalin
învelind patiseriile, gările şi sugându-mi măduva înstelată, halucinată
sticlind, scoţând colţi, licărind
şi maree de stofă de vene se lipeau pe vertebre
şi-n colivia toracelui a venit iarăşi în vârful degetelor dinamul inimii agăţând pe perete portretul lui volta
şi-ai fost din nou corupt de frumoasă şi ignifug de a mea
topind în plexul solar o lună de unt îngheţat

şi am ieşit în predeal la ora când orbii îşi numără ciolanele de iridiu
şi scriu pe foi de coral cu stilouri cu bilă
am rătăcit unul prin altul într-o răvăşire de guinee şi simţuri
bandajaţi în războaie astrale
m-ai luat de mijloc şi rulmenţii pe care se rotesc pământul şi bolţile
au scrâşnit, şi dezastre se derulau în ploaia care acoperea
cu popoare de muselină cheiţa de aur
şi privirea inteligentă a jucătorului de şah
şi, pe când perforam cartelele reci cu râsul nostru galvanic,
în racle, princese de amoniac şi de sticlă
oftau în dantele, mecanic...

Niciun comentariu: