autor: Arthur Rimbaud
titlu: După potop
carte: Integrala poetică
anul apariţiei: 1999
editura: Eminescu
locul tipăririi: Bucureşti
De îndată ce ideea Potopului a intrat în matca ei,
Un iepure s-a oprit în triofişte şi printre clopoţeii fremătători şi şi-a rostit rugăciunea către curcubeu, prin pânza păianjenului.
O, nestematele care stăteau ascunse - şi florile care-şi făcuseră ochi!
Pe strada mare şi murdară măcelarii îşi scoaseră tarabele, iar bărcile fură trase înspre marea ce se înalţă în trepte, ca în unele gravuri.
Sângele prinse să curgă, la Barbă-Albastră, - în abatoare, în circuri, unde pecetea Domnului face să pălească ferestrele. Sângele şi laptele curgeau.
Castorii clădeau. "Mazagranurile" abureau prin cafenele.
În casa cea mare cu geamurile încă şiroind, copiii în doliu priveau minunatele imagini.
Deodată se trânti o uşă, iar în piaţa satului copilul îşi răsuci braţele, fiind înţeles de toate sfârlezele şi cocoşii de tablă de pe clopotniţe, sub scânteietoarea aversă.
Doamna xxx îşi aşează pianul în Alpi. La cele o sută de mii de altare ale catedralei se sluji liturghia şi avură loc primele comuniuni.
Caravanele porniră la drum. Şi Splendid-Hotel fu clădit în haosul gheţurilor din noaptea polară.
De atunci încoace, Luna aude şacalii schelălăind prin deşerturile de cimbrişor, precum şi eglogele în saboţi mârâind prin livadă. După aceea, în dumbrava viorie, Eucharis îmi spune că-i primăvară.
- Baltă, ţâşneşte! - spumă, rostogoleşte-te pe punte şi peste păduri! - cearşafuri negre şi orgi, fulgere şi tunete, înălţaţi-vă şi năpustiţi-vă! - Ape şi tristeţi, creşteţi şi stârniţi Potopurile!
Căci, de când s-au retras - o, nestematele afund îngropate, o, florile larg deschise! - e o plictiseală! iar Crăiasa, Vrăjitoarea ce-şi aprinde jerăgaiul în oala de pământ, nu va voi niciodată să ne povestească tot ce ştie, iar noi n-avem habar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu