autor: Ilarie Voronca
titlu: Balul coralilor
revista: unu (nr. 8, decembrie)
anul apariţiei: 1928
locul tipăririi: Bucureşti
somnul presară rubine pe frunzele ochilor
cum izbucneşte deodată flacăra glasului,
albastră peste urna închisă în coaste,
din vegetaţia de umbre seva sângelui se ridică
pădurile sapă în curcubeie cascade,
prin ferestrele mărilor intestinele pământului se arată;
sunt peşti cu aripele crestate în întuneric tăişuri
ca un ghem gura prin fibrele lungi de apă
plantele şerpilor oscilează în anotimp nisipul,
uneori balul coralilor în argint se deschide,
coacăze mărgăritarele şi pe ramuri sunt globule de sânge,
arcuşul rechinilor urcă pe violoncele de ape
din toamna adâncurilor aurul peştilor în frunză
ce bucle, meduzele cum se apleacă
şi ca şerveţele de ceai marginea catifelată a peştilor torpile,
un curent ca o mireazmă străbate falangele,
pe buzele de nămol sărutarea stridiilor,
vietăţile sunt atâtea funde în părul apelor,
bureţii muşcă umbrele se deplasează în adâncuri,
ca armate balenele şi serpentinele algelor, se apropie
peştii fosforescenţi ca afişe luminoase.
sâmbătă, 18 decembrie 2010
joi, 2 decembrie 2010
Eugen Ştefănescu-Est - Mangalia
autor: Eugen Ştefănescu-Est
titlu: Mangalia
carte: Imperii efemere
anul publicării: 1926
locul: București
Soarele pătrunde-n mine
Cald, strălucitor, şi viu...
Briza îşi revarsă fluviul de atingeri rafinate
Pe tot corpul meu de friguri,
Suflă-n părul meu de zdrenţe,
Mă sărută pe obraji,
Mă învăluie lumina în efluvii de platină,
Mă destramă voluptatea în vibraţii şi flori...
Marea e o apă verde, ce se vaietă isteric
În dantelele-i de spumă,
În nălucile de-oglinzi...
Marea e o apă-albastră de chimere călătoare,
Marea e o dungă neagră de vibraţii ne'nţelese,
De chemări imperative,
De credinţă
Şi de chin...
Marea!...
Marea infinită!...
Marea gravă,
Visătoare,
Orbitoare de lumină,
Iluzorie în soare!...
..........................
Ochii-mi sunt încinşi cu vraje,
Limpezişuri de poemă se aprind în jurul meu,
Dănţuiesc comori de raze între genele-mi buimace...
..........................
Soarele pătrunde-n mine
Cald,
Strălucitor,
Şi viu...
titlu: Mangalia
carte: Imperii efemere
anul publicării: 1926
locul: București
Soarele pătrunde-n mine
Cald, strălucitor, şi viu...
Briza îşi revarsă fluviul de atingeri rafinate
Pe tot corpul meu de friguri,
Suflă-n părul meu de zdrenţe,
Mă sărută pe obraji,
Mă învăluie lumina în efluvii de platină,
Mă destramă voluptatea în vibraţii şi flori...
Marea e o apă verde, ce se vaietă isteric
În dantelele-i de spumă,
În nălucile de-oglinzi...
Marea e o apă-albastră de chimere călătoare,
Marea e o dungă neagră de vibraţii ne'nţelese,
De chemări imperative,
De credinţă
Şi de chin...
Marea!...
Marea infinită!...
Marea gravă,
Visătoare,
Orbitoare de lumină,
Iluzorie în soare!...
..........................
Ochii-mi sunt încinşi cu vraje,
Limpezişuri de poemă se aprind în jurul meu,
Dănţuiesc comori de raze între genele-mi buimace...
..........................
Soarele pătrunde-n mine
Cald,
Strălucitor,
Şi viu...
Etichete:
eugen ştefănescu-est
miercuri, 1 decembrie 2010
Vasile Petre Fati - În spatele uşii
autor: Vasile Petre Fati
titlu: În spatele uşii
carte: Copilul tuns zero
anul publicării: 1992
editura: Pontica
colecţia: Euridice
locul: Constanţa
Zile de-a rândul am văzut la uşa mea
Un om între două vârste, căutând parcă ceva.
Era atât de liniştit încât puteai să crezi
Că e o întâmplare că e acolo.
Apoi se mută cu totul la uşa mea.
Avea o mică pilă
Cu care lucra zi de zi, de dimineaţa până seara,
Fără să facă nici un zgomot.
Muncea aplecat asupra pilei sale de culoarea garnizoanei
De la marginea oraşului.
Era atât de obosit că abia dacă se mulţumea
Să-mi arunce o privire sau să-mi răspundă la salut,
După care se aşternea, din nou, pe muncă,
În dreptul uşii mele, ca-n fiecare zi.
Putea să lucreze aşa zile în şir,
Fără să-i pese de mine, adevăratul locatar al casei.
Când a plecat a lăsat o mulţime de dovezi
Că viaţa e aşa şi aşa,
Dar că el muncise cu folos. Şi că avea să se întoarcă
Într-o bună zi.
luni, 1 noiembrie 2010
Petre Stoica - Pâinea
marți, 26 octombrie 2010
Paul Sterian - 46
autor: Paul Sterian
titlu: 46
carte: Pregătiri pentru călătoria din urmă
anul publicării: 1932
colecţia: Carte cu semne
mă'mbăt mereu
cu vin ameţitor şi greu
mă'mbăt cu dumnezeu!
dumnezeu cârciumar
dumnezeu vin
dumnezeu tovarăş la băut.
pentru ce mă îmbeţi
pentru ce mă ameţeşti
crâşmare nemilos
tovarăşule nelipsit
vinule otravă dulce?
vrei să-mi iei averile?
Na-ţi-le;
vrei să-mi iei gândurile?
ia-ţi-le;
vrei să-mi iei bucuriile?
na-ţi-le;
vrei să-mi dai
crucea?
o iau!
titlu: 46
carte: Pregătiri pentru călătoria din urmă
anul publicării: 1932
colecţia: Carte cu semne
mă'mbăt mereu
cu vin ameţitor şi greu
mă'mbăt cu dumnezeu!
dumnezeu cârciumar
dumnezeu vin
dumnezeu tovarăş la băut.
pentru ce mă îmbeţi
pentru ce mă ameţeşti
crâşmare nemilos
tovarăşule nelipsit
vinule otravă dulce?
vrei să-mi iei averile?
Na-ţi-le;
vrei să-mi iei gândurile?
ia-ţi-le;
vrei să-mi iei bucuriile?
na-ţi-le;
vrei să-mi dai
crucea?
o iau!
vineri, 17 septembrie 2010
Marin Sorescu - Ce ciudat
luni, 16 august 2010
Adi Cusin - Tablouri dintr-o expoziție
autor: Adi Cusin
titlu: Tablouri dintr-o expoziție
Femeile uitate-ntr-o Suceavă
Citeau pe zid prostii în limba slavă
Iar fete din Liceul Pedagogic
Cu sâni imberbi şi curul demagogic
Umpleau cu țipete cofetăria
Pentru-a-și turna-n cafea pe-ascuns tăria.
Muiau consoanele-n aperitive
și le rosteau complice și lascive
Ori le topeau – fursecuri frăgezite
Ca îngerii căzuți întru ispite.
În preajma preacântatelor ruine
Se prelungea negoțul din vechime.
Turiste coborând din Ucraína
Ne răzuiau de pe virtuți rugina
Iar noi, naivii din vecinătate
Cedam fărâme de latinitate.
Din înălțimi de socluri domnitorii
Priveau în creștet astfel de istorii.
Mâhniți de lume părăseau Agora
Să ațipească-n cronici vechi cu ora.
Umblam năuc să dau de-o prăvălie
Ce-ar vinde indulgente, apă vie
Ori alefii tocmite pentru rana
Acestui secol și strig Osana!
Dar am văzut, lipindu-mă de geamuri,
Doar măști de folosit pentru bairamuri.
Era tocmai o zi când primăvara
Adulmeca narcotice. Iar scara
Pe care mă suiam să-i prind secretul
Intra-n pământul moale cu încetul.
titlu: Tablouri dintr-o expoziție
Femeile uitate-ntr-o Suceavă
Citeau pe zid prostii în limba slavă
Iar fete din Liceul Pedagogic
Cu sâni imberbi şi curul demagogic
Umpleau cu țipete cofetăria
Pentru-a-și turna-n cafea pe-ascuns tăria.
Muiau consoanele-n aperitive
și le rosteau complice și lascive
Ori le topeau – fursecuri frăgezite
Ca îngerii căzuți întru ispite.
În preajma preacântatelor ruine
Se prelungea negoțul din vechime.
Turiste coborând din Ucraína
Ne răzuiau de pe virtuți rugina
Iar noi, naivii din vecinătate
Cedam fărâme de latinitate.
Din înălțimi de socluri domnitorii
Priveau în creștet astfel de istorii.
Mâhniți de lume părăseau Agora
Să ațipească-n cronici vechi cu ora.
Umblam năuc să dau de-o prăvălie
Ce-ar vinde indulgente, apă vie
Ori alefii tocmite pentru rana
Acestui secol și strig Osana!
Dar am văzut, lipindu-mă de geamuri,
Doar măști de folosit pentru bairamuri.
Era tocmai o zi când primăvara
Adulmeca narcotice. Iar scara
Pe care mă suiam să-i prind secretul
Intra-n pământul moale cu încetul.
Adi Cusin - Icoană
autor: Adi Cusin
titlu: Icoană
Oh, magaziile de la Buhuși
În care ne-ascundeam ca de o vină
Cu soarele ivindu-se sub uși
Precum un plic ce răspândea lumină.
Fugeam pe grinzi ținându-ne
de mână
Și aripi ne creșteau din omoplați.
C-o bucurie sfîntă și păgână
Ne azvârleam în grîu îmbrățișați.
Săream țipând în marile mistere
- Tot mai grăbit și straniu carusel -
Și îmbătați de-o astfel de cădere
Trăiam fiorul de-a nu fi la fel.
Rochia ta s-a înfoiat deodată
Precum un clopot larg
pictat cu flori.
Și ai rămas în aer suspendată
Și de atuncea nu te mai cobori.
titlu: Icoană
Oh, magaziile de la Buhuși
În care ne-ascundeam ca de o vină
Cu soarele ivindu-se sub uși
Precum un plic ce răspândea lumină.
Fugeam pe grinzi ținându-ne
de mână
Și aripi ne creșteau din omoplați.
C-o bucurie sfîntă și păgână
Ne azvârleam în grîu îmbrățișați.
Săream țipând în marile mistere
- Tot mai grăbit și straniu carusel -
Și îmbătați de-o astfel de cădere
Trăiam fiorul de-a nu fi la fel.
Rochia ta s-a înfoiat deodată
Precum un clopot larg
pictat cu flori.
Și ai rămas în aer suspendată
Și de atuncea nu te mai cobori.
Adi Cusin - FCTA
autor: Adi Cusin
titlu: FCTA
*FCTA = firmă cu tragism asumat
Î N C H I S
N U M A I A V E M
C U V I N T E
Unităţi apropiate:
La “Măseaua de minte”
“Viaţa de apoi”
“Mereu înainte”
“Îngerul neconfirmat”
titlu: FCTA
*FCTA = firmă cu tragism asumat
Î N C H I S
N U M A I A V E M
C U V I N T E
Unităţi apropiate:
La “Măseaua de minte”
“Viaţa de apoi”
“Mereu înainte”
“Îngerul neconfirmat”
Adi Cusin - Înălțare
autor: Adi Cusin
titlu: Înălțare
Sufletul meu ia viteză
Spre cea mai curată
Lumină.
Mi se umplu de nemurire
plămânii.
Dar vai!
În nopţi înstelate se vede
cum cad
Ca un pietroi împins
cu piciorul
Din rai
Peste buza fântânii.
titlu: Înălțare
Sufletul meu ia viteză
Spre cea mai curată
Lumină.
Mi se umplu de nemurire
plămânii.
Dar vai!
În nopţi înstelate se vede
cum cad
Ca un pietroi împins
cu piciorul
Din rai
Peste buza fântânii.
Adi Cusin - Alter ego
autor: Adi Cusin
titlu: Alter ego
Nu simţi cum cineva-ţi apasă mâna
Când tu o apeşi pe clanţa uşii?
Cum altcineva îţi dă răspunsul,
Cum altcineva dispare
și tu nu ştii?
Doamne, prefă-mă în cel
Ce-mi dăruieşte atât de mult
mie!
Dacă tot sunt cu dânsul la fel
Să nu mai fiu şi el să nu ştie.
titlu: Alter ego
Nu simţi cum cineva-ţi apasă mâna
Când tu o apeşi pe clanţa uşii?
Cum altcineva îţi dă răspunsul,
Cum altcineva dispare
și tu nu ştii?
Doamne, prefă-mă în cel
Ce-mi dăruieşte atât de mult
mie!
Dacă tot sunt cu dânsul la fel
Să nu mai fiu şi el să nu ştie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)