biblioteca alternativă 'albastru ca o portocală'

Ilarie Voronca - Balul coralilor

2010-12-18T13:14:00.001+02:00

autor: Ilarie Voronca
titlu: Balul coralilor
revista: unu (nr. 8, decembrie)
anul apariţiei: 1928
locul tipăririi: Bucureşti

somnul presară rubine pe frunzele ochilor
cum izbucneşte deodată flacăra glasului,
albastră peste urna închisă în coaste,
din vegetaţia de umbre seva sângelui se ridică
pădurile sapă în curcubeie cascade,
prin ferestrele mărilor intestinele pământului se arată;
sunt peşti cu aripele crestate în întuneric tăişuri
ca un ghem gura prin fibrele lungi de apă
plantele şerpilor oscilează în anotimp nisipul,
uneori balul coralilor în argint se deschide,
coacăze mărgăritarele şi pe ramuri sunt globule de sânge,
arcuşul rechinilor urcă pe violoncele de ape
din toamna adâncurilor aurul peştilor în frunză
ce bucle, meduzele cum se apleacă
şi ca şerveţele de ceai marginea catifelată a peştilor torpile,
un curent ca o mireazmă străbate falangele,
pe buzele de nămol sărutarea stridiilor,
vietăţile sunt atâtea funde în părul apelor,
bureţii muşcă umbrele se deplasează în adâncuri,
ca armate balenele şi serpentinele algelor, se apropie
peştii fosforescenţi ca afişe luminoase.

Eugen Ştefănescu-Est - Mangalia

2010-12-02T19:46:00.001+02:00

autor: Eugen Ştefănescu-Est
titlu: Mangalia
carte: Imperii efemere
anul publicării: 1926
locul: București

Soarele pătrunde-n mine
Cald, strălucitor, şi viu...
Briza îşi revarsă fluviul de atingeri rafinate
Pe tot corpul meu de friguri,
Suflă-n părul meu de zdrenţe,
Mă sărută pe obraji,
Mă învăluie lumina în efluvii de platină,
Mă destramă voluptatea în vibraţii şi flori...

Marea e o apă verde, ce se vaietă isteric
În dantelele-i de spumă,
În nălucile de-oglinzi...
Marea e o apă-albastră de chimere călătoare,
Marea e o dungă neagră de vibraţii ne'nţelese,
De chemări imperative,
De credinţă
Şi de chin...

Marea!...
Marea infinită!...
Marea gravă,
Visătoare,
Orbitoare de lumină,
Iluzorie în soare!...
..........................

Ochii-mi sunt încinşi cu vraje,
Limpezişuri de poemă se aprind în jurul meu,
Dănţuiesc comori de raze între genele-mi buimace...
..........................

Soarele pătrunde-n mine
Cald,
Strălucitor,
Şi viu...

Vasile Petre Fati - În spatele uşii

2010-12-01T18:23:00.002+02:00

autor: Vasile Petre Fati
titlu: În spatele uşii
carte: Copilul tuns zero
anul publicării: 1992
editura: Pontica
colecţia: Euridice
locul: Constanţa

Zile de-a rândul am văzut la uşa mea
Un om între două vârste, căutând parcă ceva.
Era atât de liniştit încât puteai să crezi
Că e o întâmplare că e acolo.
Apoi se mută cu totul la uşa mea.
Avea o mică pilă
Cu care lucra zi de zi, de dimineaţa până seara,
Fără să facă nici un zgomot.
Muncea aplecat asupra pilei sale de culoarea garnizoanei
De la marginea oraşului.
Era atât de obosit că abia dacă se mulţumea
Să-mi arunce o privire sau să-mi răspundă la salut,
După care se aşternea, din nou, pe muncă,
În dreptul uşii mele, ca-n fiecare zi.
Putea să lucreze aşa zile în şir,
Fără să-i pese de mine, adevăratul locatar al casei.
Când a plecat a lăsat o mulţime de dovezi
Că viaţa e aşa şi aşa,
Dar că el muncise cu folos. Şi că avea să se întoarcă
Într-o bună zi.

Petre Stoica - Pâinea

2010-11-01T21:37:00.001+02:00

autor: Petre Stoica
titlu: Pâinea
carte: Poeme
anul publicării: 1957
editura: ESPLA
locul: Bucureşti

Pâinea scoasă din cuptor
arde palmele ei
ca soarele obrajii
când aduna spicele.

Şi-n pâine
poate mai stăruie
jeraticul verii.

Târziu
palmele sărută
boarea plăcută a serii.

Paul Sterian - 46

2010-10-26T17:02:00.001+03:00

autor: Paul Sterian
titlu: 46
carte: Pregătiri pentru călătoria din urmă
anul publicării: 1932
colecţia: Carte cu semne

mă'mbăt mereu
cu vin ameţitor şi greu
mă'mbăt cu dumnezeu!

dumnezeu cârciumar
dumnezeu vin
dumnezeu tovarăş la băut.

pentru ce mă îmbeţi
pentru ce mă ameţeşti
crâşmare nemilos
tovarăşule nelipsit
vinule otravă dulce?

vrei să-mi iei averile?
Na-ţi-le;
vrei să-mi iei gândurile?
ia-ţi-le;
vrei să-mi iei bucuriile?
na-ţi-le;

vrei să-mi dai
crucea?
o iau!

Marin Sorescu - Ce ciudat

2010-09-17T18:04:00.002+03:00

autor: Marin Sorescu
titlu: Ce ciudat
carte: Astfel
anul publicării: 1973
editura: Junimea
locul: Iași

Ce ciudat că în lună
Nu miroase a transpirație!

Dacă aș vedea
Pământul de departe
L-aș recunoaște
După streșini:

Pe razele lui cum curge
Sudoarea frunților noastre!

Adi Cusin - Tablouri dintr-o expoziție

2010-08-16T23:33:00.003+03:00

autor: Adi Cusin
titlu: Tablouri dintr-o expoziție

Femeile uitate-ntr-o Suceavă
Citeau pe zid prostii în limba slavă
Iar fete din Liceul Pedagogic
Cu sâni imberbi şi curul demagogic
Umpleau cu țipete cofetăria
Pentru-a-și turna-n cafea pe-ascuns tăria.
Muiau consoanele-n aperitive
și le rosteau complice și lascive
Ori le topeau – fursecuri frăgezite
Ca îngerii căzuți întru ispite.

În preajma preacântatelor ruine
Se prelungea negoțul din vechime.
Turiste coborând din Ucraína
Ne răzuiau de pe virtuți rugina
Iar noi, naivii din vecinătate
Cedam fărâme de latinitate.

Din înălțimi de socluri domnitorii
Priveau în creștet astfel de istorii.
Mâhniți de lume părăseau Agora
Să ațipească-n cronici vechi cu ora.

Umblam năuc să dau de-o prăvălie
Ce-ar vinde indulgente, apă vie
Ori alefii tocmite pentru rana
Acestui secol și strig Osana!

Dar am văzut, lipindu-mă de geamuri,
Doar măști de folosit pentru bairamuri.

Era tocmai o zi când primăvara
Adulmeca narcotice. Iar scara
Pe care mă suiam să-i prind secretul
Intra-n pământul moale cu încetul.

Adi Cusin - Icoană

2010-08-16T21:51:00.000+03:00

autor: Adi Cusin
titlu: Icoană

Oh, magaziile de la Buhuși
În care ne-ascundeam ca de o vină
Cu soarele ivindu-se sub uși
Precum un plic ce răspândea lumină.

Fugeam pe grinzi ținându-ne
de mână
Și aripi ne creșteau din omoplați.
C-o bucurie sfîntă și păgână
Ne azvârleam în grîu îmbrățișați.

Săream țipând în marile mistere
- Tot mai grăbit și straniu carusel -
Și îmbătați de-o astfel de cădere
Trăiam fiorul de-a nu fi la fel.

Rochia ta s-a înfoiat deodată
Precum un clopot larg
pictat cu flori.
Și ai rămas în aer suspendată
Și de atuncea nu te mai cobori.

Adi Cusin - FCTA

2010-08-16T21:05:00.001+03:00

autor: Adi Cusin
titlu: FCTA

*FCTA = firmă cu tragism asumat

Î N C H I S
N U M A I A V E M
C U V I N T E

Unităţi apropiate:
La “Măseaua de minte”
“Viaţa de apoi”
“Mereu înainte”
“Îngerul neconfirmat”

Adi Cusin - Înălțare

2010-08-16T21:03:00.000+03:00

autor: Adi Cusin
titlu: Înălțare

Sufletul meu ia viteză
Spre cea mai curată
Lumină.
Mi se umplu de nemurire
plămânii.
Dar vai!
În nopţi înstelate se vede
cum cad
Ca un pietroi împins
cu piciorul
Din rai
Peste buza fântânii.

Adi Cusin - Alter ego

2010-08-16T21:01:00.002+03:00

autor: Adi Cusin
titlu: Alter ego

Nu simţi cum cineva-ţi apasă mâna
Când tu o apeşi pe clanţa uşii?
Cum altcineva îţi dă răspunsul,
Cum altcineva dispare
și tu nu ştii?
Doamne, prefă-mă în cel
Ce-mi dăruieşte atât de mult
mie!
Dacă tot sunt cu dânsul la fel
Să nu mai fiu şi el să nu ştie.

Adi Cusin - Sic transit

2010-08-16T21:00:00.003+03:00

autor: Adi Cusin
titlu: Sic transit

De câte ori deschid fereastra
Aceeaşi conjunctură nefavorabilă
a astrelor.
Drept care o închid binişor.
Nici un OZN, nici un mag,
nici o stea călătoare,
Prin lume rătăceşte acelaşi popor,
Pregătesc un ceai şi mă îmbarc
pe nava Calypso
Pentru că voi fi
Marele Scufundător.

Adi Cusin - Ieșirea

2010-08-16T20:58:00.001+03:00

autor: Adi Cusin
titlu: Ieșirea

Am sădit un pom
Am răspândit în lume prunci
Mi-am coborât părinţii-n
mormânt
Am respectat nouă din cele
Zece Porunci.
Am o casă, un gard
și-o lumină târzie.
Nu mai e nimic
de făcut.
Nu mă pune-n situaţia
de-a scrie.

Adi Cusin - Țara somnului

2010-08-16T20:56:00.001+03:00

autor: Adi Cusin
titlu: Ţara somnului
carte: Ţara somnului
anul publicării: 1994
editura: SemnE
locul: București

Tresare-n somn cutia milei
Se stinge nichelul în baruri
Adorm afacerile zilei
Precum o şapcă peste zaruri.

De ce eşti tu sărac cu duhul
Şi nu te prinzi în joc?
-N-am chef.
Se prăbuşeşte-n somn văzduhul
Dorm formele de relief.

Pe o celestă rogojină
A aţipit şi Dumnezeu.
Îngeri inculţi adorm pe splină,
Pentru cel Sfânt răsuflă greu.

Doarme adânc Şeherezada
Curbată pe un porţelan
Că-ţi vine să-i culegi zăpada
Trupului gol şi diafan.

Pământul-şi pierde din viteză
Adoarme orice zaiafet -
În drumul său către asceză
Doarme tot corpul de balet.

Pe-un scutec mic adoarme Ţara
Şi eu o învelesc plângând.
Din somn se naşte primăvara
Ca steaua dintr-un om de rând.

Doarme cu timpul scos din priză
Cel ce ne-ar mai putea salva.
Ca o jivină pe-o banchiză
Lunecă-n somn speranţa mea.

Adi Cusin - Somn lângă moară

2010-08-16T20:53:00.001+03:00

autor: Adi Cusin
titlu: Somn lângă moară
carte: Ţara somnului
anul publicării: 1994
editura: SemnE
locul: București

Dormeam brutal,
cu nerecunoştinţă,
Trântit cu spatele pe saci de grâu.
De-ar fi-ncolţit, ar fi ieşit prin mine
Sărbătorindu-mă până la brâu.

Ca un dulău, dintr-un ungher într-altul,
Sângele meu se fugărea prin trup.
O legătură aspră cu pământul
Făcea de rădăcini să nu mă rup.

Iarba-mprejur se învârtea mirată
Adulmecându-mă fără să ştiu.
Mă înrudeam cu somnul din seminţe
Şi mă năşteam prin somn
şi eram viu!

Vuietul morii se curmă deodată.
Şi-aşa cum gheţuri mari se îmbulzesc,
La stăvilar se ridicase timpul
Pe care trebuia să mi-l trăiesc.

Adi Cusin - Gând

2010-08-16T20:48:00.002+03:00

autor: Adi Cusin
titlu: Gând
carte: A fi
anul publicării: 1968
editura: Tineretului
locul: București

De-ar rămâne din mine o carte subţire,
Pulbere gri în coperţi de răcoare,
Nările câinelui tău s-o respire,
Umbra din sufletul tău s-o măsoare.

Tu să te miri de-aşa simple cuvinte
Ce ţi se urcă pe mâini în tăcere,
Sfânt să le-atingi de obrazul fierbinte
Până ce noaptea-napoi ţi le cere.

Eu m-am culcat într-o pagină albă.
Trist, întunericul se urcă în ceşti.
Îndată n-o să se mai vadă nimica...
Tu la ce te gândeşti?

Adi Cusin - (Să pot opri)

2010-08-16T20:46:00.002+03:00

autor: Adi Cusin
titlu: ***
carte: A fi
anul publicării: 1968
editura pentru Literatură
locul: București

Să pot opri un om pe drum aşa:
- Poftim, acesta este plânsul meu...
Iar el l-ar cerceta, l-ar asculta,
Pământul lui din piept s-ar face greu,
Poate că mâinile l-ar încurca,
Şi eu...

Dar toate alunecă, uite!
Geamuri cu sclipete scurte se-nchid.
Un copil fuge şi trage
o linie lungă pe zid.

Adi Cusin - (E prea târziu)

2010-08-16T20:43:00.002+03:00

autor: Adi Cusin
titlu: ***

E prea târziu să fii Napoleon,
S-au dus armatele de cavalerie,
Sunt cel mai sincer ţap ispăşitor,
Iubite domnule, sunt cap de serie.

Ce-a mai rămas din plajă se inundă
Şi totuşi prea târziu s-o îngrădeşti.
Când intru-n apă, de singurătate
Se-ndepărtează lumi întregi de peşti...

Şi câtă trudă pentru înălţime
– Ne-ndemânarea ta să mai cobori –
Surâsul chipului e pentru nimeni
Şi porţi inelul unei vechi erori.

Acum mi se dă voie să mă culc.
Akaki Akakievici, chiar se poate?
Nedemn fiind de viaţa unui fulg
De-aş fi o molie cu demnitate.

Adi Cusin - (Foaie verde ametist)

2010-08-16T20:42:00.000+03:00

autor: Adi Cusin
titlu: ***

Foaie verde ametist
Se vedea lumina trist,
Pe la cinci când după colţ
Apărea Rosa lui Scholtz.

N-o primea nimeni în casă
Fiind dânsa prea frumoasă.
Şi-atârna în stângăcie
Firma-i de croitorie.

Nu-ndrăzneam să mă apropii,
Nici s-o tulbur, nici s-o copii.
Nimenea nu-i pricepea
Nostalgia din tafta;
Şi făceam naiv din draniţi
Săbii de oprit la graniţi.

Ea trecea – ea nu ştia
De îngândurarea mea;
Ce e verde se va pierde,
Ce e mut va mai cânta.

Apoi într-un mod absurd
Mi-a venit să plâng, să zburd.
Într-un fel şi mai ciudat
Lumile s-au scufundat.
Şi era la Câmpulung
Unde nu mai pot s-ajung...

Luna şi cu soarele
Codrul cu izvoarele

Adi Cusin - (La margini de-oraș)

2010-08-16T20:40:00.001+03:00

autor: Adi Cusin
titlu: ***

La margini de-oraş, peste calea ferată
Te luasem cu mine să fim mai fireşti.
Mergeai stânjenită, pe tocuri înalte,
Nişte soldaţi te-au strigat să-i iubeşti.

Intrasem în câmp pe o iarbă păscută
Ocolind două porţi pentru două echipe.
Cât efort! S-au temut de neşansă.
Departe de-oraş încercară să ţipe.

Ne-am oprit lângă râu.
Lunecau printre maluri
Clipe lungi de ulei, neputinţă, rugină.
Ce fel de peşti ar putea să trăiască
Ori ce întrebări ar putea să mai vină.

Devenirăm atenţi.
Insistent, dinspre gară,
Prin sute de ţevi se făcea un apel.
Cum tot trebuia cineva să dispară
Fiece om se închise în el.

Rămăsesem în câmp precum două excepţii.
Dintr-o dată străini, încă foarte jenaţi.
Nu mă priveai, şi-ncercam bănuiala
Că acolo în câmp o să fim condamnaţi

Adi Cusin - Marele meci

2010-08-16T20:38:00.001+03:00

autor: Adi Cusin
titlu: Marele meci
carte: Ţara somnului
anul publicării: 1994
editura: SemnE
locul: București

Pierzând elanul şi blocând şoseaua
Priveam la greva unui biciclist.
Pe şanţ o doamnă-i împletea flaneaua
Îngăduindu-mi calmă să asist.

Ne-au ocolit coletării urgente
Ce din viteză se-nvârtiră-n cerc.
Vuiau armate de eşapamente
Şi-abia târziu simţisem că alerg.

Mi-au spus din mers că s-a zvârlit o miză
Pe care nici cu gândul n-o întreci.
Se alerga spre unica repriză,
Ultima şansă, Marele lor meci!

Un exaltat îmi sărută piciorul
- Câţiva copii l-au pipăit discret
Deci eu eram atuncea jucătorul
Căci numai eu n-am căpătat bilet!

Dar în tribune! Ce era-n tribune!
Principi din secolul antecedent,
Ştiuci afumate, cratiţe minune,
Şi mic, din când în când un repetent.

La o secundă năvăli-n peluză
O delegaţie, poate chiar zeci,
Să-şi recunoască pruncul o lehuză
Şi să înceapă nesfârşitul meci.

Bătu un clopot.
Stăpânind balonul
Domnea în soare un păianjen viu.
În jurul meu se retrăgea gazonul
Căci pe hectare-ntregi era pustiu.

La centru coborî stârpindu-mi harul
O şoaptă grea de stadion obez.
O poartă-şi omorâse lent portarul
Şi m-aştepta absentă să şutez.

Adi Cusin - Lumina veche

2010-08-16T20:20:00.003+03:00

autor: Adi Cusin
titlu: Lumina veche
carte: Ţara somnului
anul publicării: 1994
editura: SemnE
locul: București

Ce trist e la ora amiezii
În gang, când se toacă mărar,
Când stâlpii acelor familii
Adorm lunecând sub ziar.

Dar când se mai trag mari obloane
Şi varul trezit cade jos,
Şi-un cal angajat la sifoane
Aşteaptă în stradă pios.

Această tristeţe aparte
Ce-aproape devine un har,
Căzând ca un ban pe o parte
În mâluri ghicindu-se doar.

Şi-apoi o lumină cu care
Îţi vine pe trup să te speli,
Lumină cu litere clare
Necunoscută-n cerneli!

Adrian Bodnaru - (Trece ziua)

2010-07-29T10:26:00.000+03:00

autor: Adrian Bodnaru
titlu: *** (Trece ziua)
carte: O legătură de chei
anul publicării: 2010
editura: Cartea Românească
locul: Bucureşti

Trece ziua ca un cuţit printr-o pâine.
Se şterge pe durere la intrare
de amintiri de sânge, de unt.
Îşi caută în miez, pentru mâine,
pentru scenele de dragoste şi răbdare,
un cascador care să moară mărunt,

departe, dincolo de femeile din cimitire,
cu treabă numai pe jos şi cătuşe
până la genunchi şi chiar şi mai sus.
Calcă apoi pe durere la ieşire:
o lasă în praful din preşul de uşă
cu fusta răsucită, cu un surâs,

cu dublura luată de mână
de o icoană să bea din candela ei;
şi ajung şi aşa mia aproape de fier,
dar cu inimi de aur de lână.
Doar afară e secetă: noaptea, în tei,
din flori mor jungle de cer.

Adrian Bodnaru - (Suflau în oglinzi)

2010-07-29T10:24:00.000+03:00

autor: Adrian Bodnaru
titlu: *** (Suflau în oglinzi)
carte: O legătură de chei
anul publicării: 2010
editura: Cartea Românească
locul: Bucureşti

Suflau în oglinzi înainte
de a le da fetiţelor să guste.
Îşi aduceau, apoi, de ceva aminte,
la mesele de seară, înguste
cât ochii să se atingă pe pleoape,
şi se ridicau de acolo grăbite
spunând că se duc până aproape:
să vadă de sobe, de plite.
Se întorceau însă cu nasturii fierbinţi
de la părul unui băiat despre care,
că alerga după maşini şi părinţi,
şi acum, se mai crede, se pare.

Adrian Bodnaru - (Printre spiţe)

2010-07-29T10:20:00.002+03:00

autor: Adrian Bodnaru
titlu: *** (Printre spiţe)
carte: O legătură de chei
anul publicării: 2010
editura: Cartea Românească
locul: Bucureşti

Printre spiţe şi ochi de pisică
verzi şi goi ca stadioanele vara,
te priveşte iarba când se ridică
de sub bărbaţii ce-au băut toată seara.

Te privesc rufele întinse
cum treci nopţile peste amiază,
să dai de mâncare ferestre aprinse
unui câine de frunze de pază.

Piciorul paharului de la cina
împinsă în mijloc doar de femei
singure şi mute ca lumina
te priveşte cum îl aşezi unde vrei.

Şi aburul de pe ape, din ceşti
te priveşte ca pe vremea lui,
când rămânea în oglinzi să-i citeşti
pozele, pe spate, nimănui.

Adrian Bodnaru - (Frunze, taxiuri)

2010-07-29T10:18:00.001+03:00

autor: Adrian Bodnaru
titlu: *** (Frunze, taxiuri)
carte: O legătură de chei
anul publicării: 2010
editura: Cartea Românească
locul: Bucureşti

Frunze, taxiuri
galbene, vechi, -
trase chipiuri
peste urechi

câinilor grei
încă de vară,
pe după ei
cozi ce presară,

colţi când le sapă
sângele-n păr:
de vânt, de apă
mori în răspăr.

Adrian Bodnaru - (Apele făceau)

2010-07-29T10:15:00.000+03:00

autor: Adrian Bodnaru
titlu: *** (Apele făceau)
carte: O legătură de chei
anul publicării: 2010
editura: Cartea Românească
locul: Bucureşti

Apele făceau, către ziuă, căţei,
ca ochii prunilor, monede de clei.
Prin ele vedeam, între colţuri din miez
de pâine de stele, pe unde s-aşez
toamna în casele ce nu-şi mai întorc
ceasul de la moartea singurului porc
şi, în loc de sânge, ploile pe piele,
peste urmele de tărâţe: nuiele.

O vedeam pe sânii ca varul păstrat
alb sub tablouri gata de aruncat
în prunele crăpate până la sâmburi
cârtiţa plânsului în hohote, dâmburi
şi, pe linoleum, la cină, cu chiu
cu vai, un colţ de stea de pâine de viu.

Lăsam toamna afară ca o fântână,
cu cei mai mari în viaţa la îndemână.

Adrian Bodnaru - (Cât de senine)

2010-07-29T09:34:00.002+03:00

autor: Adrian Bodnaru
titlu: *** (Cât de senine)
carte: O legătură de chei
anul publicării: 2010
editura: Cartea Românească
locul: Bucureşti

Cât de senine ar trebui să fie
zilele de acum să te vezi departe,
încet cum te schimbi ca un nume de stradă
pe care trece uneori o hârtie,
ştiu sânii tăi acoperiţi cu o carte
despre toate, poate, despre zăpadă.

Şi mai ştiu dimineţile dintre ceşti,
goale ca o apă de flori de spital
într-o fereastră cu lumina cojită;
şi ele vor să vadă pe unde eşti,
după un zid sau, poate, după un val,
deja şi trează şi încă adormită.

Încă nu se ştie că stai sub o pază
de duminică rece cu luna plină,
într-o cămaşă de o noapte, de var,
şi că ochii tăi cu seara ca-n amiază
sâmburii în merele pe care plouă
subţiază oglinzile tot mai rar.

Adrian Bodnaru - (Cu ochii ce)

2010-07-29T09:31:00.001+03:00

autor: Adrian Bodnaru
titlu: *** (Cu ochii ce)
carte: O legătură de chei
anul publicării: 2010
editura: Cartea Românească
locul: Bucureşti

Cu ochii ce aprinzi
ninsoarea fără neamuri
citeşti numai oglinzi,
rame, sicrie, geamuri.

Pe buzele ce prinzi
la gust ploaia sălcie,
atât citeşti: oglinzi,
geamuri, rame, sicrie.

Un semn dacă întinzi
la stelele din scame
citeşti în el oglinzi,
sicrie, geamuri, rame.

Adrian Bodnaru - (Iarnă)

2010-07-29T09:28:00.002+03:00

autor: Adrian Bodnaru
titlu: *** (Iarnă)
carte: O legătură de chei
anul publicării: 2010
editura: Cartea Românească
locul: Bucureşti

Iarnă: mâneci gri,
ninsorile ce
îmbracă orice
se poate opri -

în braţe, seringi
în loc de viori;
ninsori când cobori,
apoi, ca să ningi.

Adrian Bodnaru - (Aduceam acasă)

2010-07-29T09:23:00.002+03:00

autor: Adrian Bodnaru
titlu: *** (Aduceam acasă)
carte: O legătură de chei
anul publicării: 2010
editura: Cartea Românească
locul: Bucureşti

Aduceam acasă ziua cu taxiul -
atât de grăbit eram uneori.
Seara ei ieşea din portbagaj
ca un vârf de brad de sărbători.

Înapoi priveam să nu se rupă,
nu o ţineam de amiază prea strâns,
nu mă vedea în oglindă şoferul
în copilărie pus pe plâns.

Aşa ajungeam înainte acasă,
ca acum, înainte cu mult.
Despre cum se intră pe uşă cu seara
nu mai aveam pe cine s-ascult.

Am lăsat-o de atunci împodobită
cu un vârf de brad de sărbători,
mai înaltă strălucind şi mai departe
de cât de grăbit eram uneori.

Adrian Bodnaru - (Înainte de prânz)

2010-07-29T09:18:00.004+03:00

autor: Adrian Bodnaru
titlu: *** (Înainte de prânz)
carte: O legătură de chei
anul publicării: 2010
editura: Cartea Românească
locul: Bucureşti

Înainte de prânz, pe sub remorci,

o felie de iarbă drumului mic

întindea cu vârful cuţitului pentru porci

şi radiouri la care nu se-auzea mai nimic.

Ţinea, în buzunar, batista cu nod

făcut de femeie, de la bufet,

seara, până ce ea se piaptănă-n pod,

să nu uite cumva să se-ntoarcă încet,

cu o frunză, deasupra, cât un breloc

de chei, prin cabina cu cheia-n contact,

abia peste cap de la treilea noroc

în sus; cu portofelul fără un act.

Avea şi-o monedă cu stema nouă

de pus la siguranţă doar dacă

vine lumina prea tare sau plouă

şi ce vede începe (cine ştie) să-i placă

mai mult, dintr-o dată, chiar decât roata

din faţă,-ntr-o blană nouă de praf,

cu care duminica nunţile gata

dădea şi uşor, prea de tot, un cearşaf.

Acolo, după somnul cu umbre cu ghimpi

de vată de zahăr gustată pe lângă

tinereţea lui în jumătate din timpi,

ce învăţase să treacă şi plângă,

fuma aşezându-şi cricul sub soare,

să-i schimbe o vară cu vara de rezervă,

ca pe-o cămaşă a lui cu unsoare

pătată de sosul de la conservă.

Doar păsările băteau din aripi odată

cu tusea lui peste spuma din dopuri,

până ce fiecare-i părea altă fată

la gât cu mărgele din becuri de stopuri.

Adrian Bodnaru - (Am văzut)

2010-07-29T08:58:00.004+03:00

autor: Adrian Bodnaru
titlu: *** (Am văzut)
carte: O legătură de chei
anul publicării: 2010
editura: Cartea Românească
locul: Bucureşti

Am văzut după-amiaza ca o minge

umflată cu un aer străin

(veneţian sau arab).

Am văzut cum o atinge

cu piciorul slab

de înger copilul vecin

cu mine dintotdeauna, -

cum o loveşte până departe.

Dar nu atunci l-am văzut ultima oară

(când s-a dus după ea),

ci mai târziu, în altă parte:

într-una

din sperietorile de şoferi de lângă şosea.

Am văzut cum se juca de-a toate:

de-a oamenii mari, de-a o vară,

de-a singur spre mare;

apoi, am văzut carnavaluri sau armate,

pe ape sau stadioane cu un aer străin,

dar niciodată copilul din fiecare

după-amiază cu mine vecin.

Arcadie Suceveanu - Conştiinţa cireşului

2010-05-26T19:21:00.002+03:00

autor: Arcadie Suceveanu
titlu: Conştiinţa cireşului
carte: Mă cheamă cuvintele
anul publicării: 1979
editura: Karpati
locul: Ujgorod

În seara aceasta poezia
scrie cu mine lozinci pentru lebede,
mă confunda cu trandafirul de geniu
căruia i s-a transplantat parfumul în unghii
şi-mi recomandă iarba în loc de lectură.

Dar cum prin valea de fum a oglinzii
păunii îşi deplâng frumuseţea zadarnică,
aproape brutal cămaşa speranţei
începe să miroase a sudoare,
o molimă beethoveniană
îmi coseşte deodată pianul
şi-mi simt limba amară în gură
ca pe o crisalidă din care au zburat
toate cuvintele.

Constat în schimb, cu ruşinoasă invidie,
că roua cade pe flori
fără a fi invocată,
că iarba răsare nu din dragoste pentru sine,
iar cireşii fără să aibă vreun interes
personal
dau în floare.

Arcadie Suceveanu - În aşteptarea poemului

2010-05-26T19:17:00.003+03:00

autor: Arcadie Suceveanu
titlu: În aşteptarea poemului
carte: Ţărmul de echilibru
anul publicării: 1982
editura: Literatura artistică
locul: Chişinău

Mărturisesc —
Sunt în aşteptarea poemului.

Un poem
care să provoace floare în arbori,
să transforme pietrele-n spirit,
un poem care să se angajeze
în calitate de iarbă
la marele deşert.

Cuvintele lui
să lumineze apele spre seară,
la rostirea lui, stelele tinere
să rămână cu burta
la gură.

Piatra să zică: „Am nevoie de o aripă" -
şi el să-i întindă grăbit
o aripă.

Să vină frunza: „Frate, am obosit,
mori tu puţin
în locul meu" —
şi el bucuros
să îmbrace destinul frunzei
şi să înceapă a îngălbeni
în locul ei,
mai departe.

Da. Aştept un poem.
Un poem tânăr, cu ochii albaştri,
revoluţionar,
un poem
pe care să-l puteţi oricând răsădi
în locul unui cireş.

Arcadie Suceveanu - Arcadiul, teofiliul

2010-05-26T14:56:00.003+03:00

autor: Arcadie Suceveanu
titlu: Arcadiul, teofiliul
carte: Mărul îndrăgostit de vierme
anul publicării: 1999
editura: Augusta
locul: Timișoara

Lui Teo Chiriac

Viața întreagă noi nu facem
decât să reproducem tabelul lui Mendeleev
Nu, noi n-am inventat legea periodicității cuvintelor
nu, noi n-am corectat greutatea atomică
a îngerilor

Noi n-am brevetat încă
arcadiul (Ar) și teofiliul (Tf)

Desigur, îngerul nostru este excentric și dadaist
Îngerul nostru este ironic, dat naibii
el se mișcă liber printre propoziții
el rupe șira spinării gramaticii
dar te întreb: va umple el căsuțele goale?
poate el disloca sulful, argintul și sarea?

Noi nu făcem decât să conjugăm
elementele (al)chimice
noi nu putem decât să ne prefacem
că inventăm fierul și hydrargirul

Maimuța inimii sare zglobie
prin pomii optzeciștilor
desigur, noi purtăm pantofi
din pielea abstractă a sferei
subțiri și blonzi și curajoși
noi suntem cei care vor potcovi hidra poetică

Dar mă întorc și iarăși cu tristețe
întreb: unde e arcadiul? unde e teofiliul?

Pe când un nou sistem periodic?

Constantin Ghiţă - Nevoia de culoare

2010-04-27T17:44:00.001+03:00

autor: Constantin Ghiţă
titlu: Nevoia de culoare
carte: Hibernare
anul publicării: 1997
editura: Ex Ponto
locul: Constanţa

Vorbele expun peştii gândului la tarabă -

Ei s-au născut coloraţi

Ele au nevoie de pictori

Constantin Ghiţă - Danii şi nimb

2010-04-27T17:42:00.001+03:00

autor: Constantin Ghiţă
titlu: Danii şi nimb
carte: Hibernare
anul publicării: 1997
editura: Ex Ponto
locul: Constanţa

în craniul mării
bat spre seară înnecaţii
ca-ntr-un ochi cade plumbul
şi strecoară abisul
pe crengile sufletului
nici o pasăre nu-şi face cuib
până când clopotul
nu va-nălţa în ochiul tău-crud
ding-dang-ul PEQUOD

Constantin Ghiţă - Post "M"

2010-04-27T17:41:00.000+03:00

autor: Constantin Ghiţă
titlu: Post "M"
carte: Hibernare
anul publicării: 1997
editura: Ex Ponto
locul: Constanţa

Mâine te-am simţit între mine şi noapte

Vărsătorul trimetea peşti cu solzii de stele

fruntea ta împânzită de râuri albastre

mă privea cu reproş dintre palmele mele

Odihneam într-o lacrimă

mâine-nflorea peste noi albă Calea Lactee

pedepsită de aripi învăţaseşi să zbori

topindu-te-n rugă
FEMEIE

Constantin Ghiţă - Hibernare (fragmente)

2010-04-27T17:36:00.004+03:00

autor: Constantin Ghiţă
titlu: Hibernare (fragmente)
carte: Hibernare
anul publicării: 1997
editura: Ex Ponto
locul: Constanţa

parcă mi-ar lipsi iertarea şi vinul

parcă mi-ar lipsi o pasăre
cerul

parcă mi-ar lipsi ceva mai aproape de soare

parcă mi-ai lipsi tu
vârstă a ierbii de mare

(...)

femeia avea trei ochi

eu - numai unul

număram bucuriile şi ei îi ieşeau
de trei ori mai multe

număram necazurile şi ei îi ieşeau
de trei ori mai puţine

*

o mare prea mare

n-o vei găsi decât în porturi

în care s-a uitat puţin câte puţin

*

îndreaptă-ţi ochii spre soare

de-abia atunci începe întunericul

*

găseşte-ţi prieteni printre lucruri!

găseşte-ţi prieteni printre lucruri!

ele te vor trăda mai puţin

*

întreb pasărea şi-mi răspund şerpii

întreb cerul şi-mi răspunde pământul

*

când iluzia ţărmului moare

orice punte-i un ţărm peste care

păsări cad obosite de zbor

(...)

ca pe-o femeie

zborul

lipeşte de mine

cu tot trupul

pământul

(...)

Şerban Gheorghiu - La Ecuator

2010-04-27T17:35:00.003+03:00

autor: Şerban Gheorghiu
titlu: La Ecuator
carte: Steaua mării
anul publicării: 1986
editura: Eminescu
locul: Bucureşti

În amiaza verii,
toată un incendiu,
oceanul,
la Ecuator,
înghiţind lumină...

Parcă nu mai sunt eu!
Îmi lipseşte
umbra.

Şerban Gheorghiu - În larg

2010-04-27T17:07:00.002+03:00

autor: Şerban Gheorghiu
titlu: În larg
carte: Steaua mării
anul publicării: 1986
editura: Eminescu
locul: Bucureşti

Am stat pe covertă
până când mi-a surâs
şi ultimul halou.
Două surâsuri dăruite la plecare:
al soţiei şi al cerului patriei.
În cabină, iarăşi în cabină,
ascult picăturile de apă ale timpului
cum bat ritmic în hublou...

Trecut-au de mult o sută de zile,
o mie de vânturi despletite,
nimic la orizont,
urcăm şi coborâm
talazul cenuşiu.

Din valuri răsar mereu
cele două surâsuri...

Teodor Dună - recviem pentru o altă moarte

2010-04-27T16:57:00.003+03:00

autor: Teodor Dună
titlu: recviem pentru o altă moarte
preluată din cartea: Generaţia 2000 (ant. de Marin Mincu, Ed. Pontica, 2004)

mama se îmbrăca în mireasă ori de câte ori venea noaptea
ca o linişte
deschidea tata uşa cu două cearcăne cusute parcă de obraji
cu hainele murdare iar mama plutea până la el şi-i împrejmuia
gâtul cu mâinile ei albe
iar noi îi ţineam vălurile şi ne căzneam să nu cădem
numai tata rămânea neclintit
cu ochii deschişi bănuiam că sapă gropi mari cât o casă
el mereu ne-a ascuns
dimineţile ne zidise ferestrele ele erau doar afară doar afară
erau ferestre
înăuntru pereţii întunecaţi şi crăpaţi între care
mama îmbrăcată în mireasă mirosea ca noaptea
"care nu se mai esprinde de tatăl vostru" şi plutea mama
răzând peste mâinile pământii
pe care doar tata ştia să le desfacă

şi noi am încercat ne-am făcut din carton nişte mâini exact
ca ale lui tata
dar n-au ştiut să se mişte şi le-am aruncat s-au aruncat singure
spune mama
iar tata tace "şi astăzi dragule şi astăzi" îl întreabă mama
ca-n fiecare zi hainele lui tata se înnegresc şi mai mult
şi rochia mamei mai albă şi "albi sunt oamenii când mor
şi nu se mai satură"
a zis tata şi noi n-am ştiut că aceasta era vocea lui şi am scăpat
vălurile mamei
din mâini şi mama a alunecat pe pământ

"şi voi la ce vă uitaţi aşa şi tu de ce nu mai pluteşti"
a strigat tata cu poftă
iar noi nici nu ştiam că aceasta era vocea lui
şi nici mama între cuvintele lui tata
nu mai era atât de albă
iar din mâinile tatei începu să picure întunericul

iar noi am strâns întunericul lui tata în palme
şi l-am ascuns între cusăturile hainelor
pentru a ne face un alt trup
pentru o altă moarte

Dan Sociu - vodcă sau vin

2010-04-27T16:54:00.002+03:00

autor: Dan Sociu
titlu: vodcă sau vin
preluată din cartea: Generaţia 2000 (ant. de Marin Mincu, Ed. Pontica, 2004)

"we stand in galleries mournfully
unable to look as modern as that"
Andrei Codrescu

prima oară când mi-am văzut numele tipărit
a fost în nouăzecişiunu în ziarul local la
decese chiar a doua zi după moartea tatei

plesneam de mândrie şi stupoare şi încântare
bineînţeles că am citit anunţul de vreo
douăzeci de ori îmi silabiseam numele
puneam degetul limba urechea şi brusc
îmi aminteam
de mortul din casă de oglinzile acoperite cu
cearşafuri de statutul meu de proaspăt orfan
repede mă prefăceam că mi-e ruşine

mă blestemam şi azvârleam oho ziarul cît colo

la îndemână undeva de unde să-l pot culege mai tîrziu

îl ascundeam sub pat ca pe o revistă porno

la paisprezece ani am scris o povestioară sefe
şi un scriitor bucureştean mi-a aruncat o vorbă
aşa într-o doară stăteam amândoi faţă-n faţă
era cât se poate de real şi de bărbos şi totuşi nici
nu mi-l puteam imagina nu mai văzusem scriitori
îi credeam pe toţi morţi mai mult chiar

eşti talentat mi-a spus ai vână
mi se strîngea pielea pe spate aşteptam o
pedeapsă ceva îmi ziceam aoleu ştie că mă masturbez
ştie că fumez
mi-am cumpărat un caiet am scris pe copertă
cu litere îngroşate dan sociu poezii editura
cutare pe prima pagină dan sociu poezii coperta
de prefaţă de pe urmă m-a cuprins un fel de
anxietate dar ce le dau la lansare vodcă sau vin
cum ştiam eu că se face

şi noaptea când mă apuca foamea stăteam în chiloţi
în bucătărie şi mîncam borş cu ceapă hop
anxietatea dacă ar intra acum cititorii pe uşă
şi te-ar vedea
aşa că n-am scris până acum mai nimic
pentru că ştiu eu cum e cu poezia
şi cum se uită ea la tine când te plimbi prin casă-n chiloţi

Răzvan Ţupa - corpuri româneşti (să le închiriem)

2010-04-27T16:47:00.002+03:00

autor: Răzvan Ţupa
titlu: corpuri româneşti
preluată din cartea: Generaţia 2000 (ant. de Marin Mincu, Ed. Pontica, 2004)

să le închiriem mai departe mai scump mai sigur...
„uită-te la mine, sau n-ai iubit niciodată pe cineva
încât să-ţi simţi mâinile curate pe pântecul lui!
am găsit tristeţea am căutat să o închiriez”

prin sângele ei în derivă se strecoară continentele
cum le ştii de le şcoală de pe harta jerpelită
se atrag apar pe piele ca o eczemă fericită

fiecare deget strânge băştinaşii săi cu dubluri dispuse să rişte

oraşele morţii – povesteşte el – au blocuri de locuinţe
exact ca ale noastre muzici înregistrate îşi
delimitează teritoriile groaznic de înghesuite acolo
străzile sunt pline de îmbrăţişări & acte sexuale din care
nu lipsesc decât oamenii

dispar şi ultimele aşchii grăunţele reci
se întind în lichidul pufos răcoarea se lipeşte
de amiaza unui an nou străvechi
înainte se ieşea la arat pe vremea asta

nici înainte nici după

cu aparatele de înregistrat pornite şi astea există în oraşele strivite pe soare
numai noi crescuţi unii în alţii ca degetele într-o mână mâna încordată
pe lemnul neted pe tocul geamului deschis-închis

nici înainte nici după

te ridici în picioare în oraşul plin de oameni
dezbrăcaţi nici tu nu porţi haine privirea
ta se deplasează lent de la paharul de ceai
la măştile de carton presate pe calorifer

sinuciderea a fost mereu subestimată
au inventat panouri cu morţii fruntaşi
ori ei nu sunt decât obiecte pe care
numai tu cu o viaţă în fiecare suflare
le aşezi pentru luciul lor de vechi
pe podeaua fiecărei camere când termini curăţenia

sinuciderea a fost mereu subestimată
& nu este mai puţin decât periuţa de dinţi schimbată periodic
dimineaţa & seara dimineaţa & seara
îţi apropie zilnic aerul tău să fie al tău
& nici mai mult

Răzvan Ţupa - lent (ne întâlnim)

2010-04-27T16:44:00.001+03:00

autor: Răzvan Ţupa
titlu: lent
preluată din cartea: Generaţia 2000 (ant. de Marin Mincu, Ed. Pontica, 2004)

ne întâlnim pe stradă fiecare cu tristeţile lui
aduse de-acasă pe gură porţi bara de coduri a bucuriei tale
tot ce ne spunem ne dă de lucru

fiecare din noi găsim miliarde de feluri
în care am putea să fim fericiţi, nu-i aşa?
unii vrem liniştea alţii ne mulţumim cu puterea
atletică de a tăcea

nu pentru mult timp şi
mai ales
cine este acest aer în stare să ne înlocuiască

nu pentru mult timp şi
mai ales
avem lumi în care suntem plini de obiecte
şi soarele ajunge fix deasupra creştetelor noastre
gestul cât o ploaie netedă
caldă atins de firele respiraţiei tale
aşteaptă foarte puţin

unde este diferenţa dintre lucrurile reale
şi tot ce se întâmplă în mintea ta
poate între umerii care se lovesc pe stradă şi abia mai suportă
promisiunile oarbe-ale spaimei şi le neagă
cu fiecare mişcare şi
mai departe
cât poţi

alegem să vedem sau /şi mai bine/ bănuim
respiraţia este o hotărâre absolut personală
care din când în când potriveşte liniştea cu un clic

o lume după sufletul tău care sunt mişcările tale
după sufletul meu care este gestul meu continuu
după chiar sufletele fiecărui gest o lume

ai vrea să vezi colţul străzii dis de dimineaţă
când încă mai poţi să nu te grăbeşti
cărucioarele de pâine sunt împinse lejer spre magazinele mici

ne conduce legătura pe care o avem între noi
legătura pe care anunţurile publicitare o numesc viaţă
cu ochii tăi vezi chiar puţin orbit de claritate
ne înţelegem cu respiraţia şi tonalităţile ei
pot să conţină orice

Răzvan Ţupa - lent (nu te gândi)

2010-04-27T16:39:00.002+03:00

autor: Răzvan Ţupa
titlu: lent
preluată din cartea: Generaţia 2000 (ant. de Marin Mincu, Ed. Pontica, 2004)

nu te gândi nici nu mă cunoşti într-o zi nu mă mai cunoşti deloc
îţi promit că n-o să mă mai cunoşti deloc şi ăsta-i şi visul meu
între atâtea persoane pe care parcă le ştim de undeva

îţi aleg cele mai potrivite adevăruri de moment

cum fiecare încă mai suntem mai mult decât simpla uitare
cât e nevoie să uit ca să-mi aduc aminte un singur gest
pe care să nu-l facă nimeni altcineva nici controlorul obosit
nici contoarul stresat din parcare nici prezentatoarea ştirilor
nici hansel nici gretel nici fetiţa cu chibrituri doar liniştea

doar braţele din aer care ne consolează şi asta ne place

ajunge să ascult şi uriaşe mecanismele agitaţiei se blochează
în ceva aşa de simplu ca aerul chiar aerul şi
capul meu ar putea să pleznească dar asta n-o să se întîmple
doar câteva semafoare o iau razna şi toată şoseaua devine
o sărbătoare atunci garantezi liniştea atunci garantezi tot

sticlele goale de pe trotuar încă le mai umpli cu ce vrei tu
îţi faci un material cald manipulabil din gesturile zilnice îţi aşezi fruntea în mâini ca într-un set de căşti în care trebuie să bagi muzica trebuie să bagi muzica trebuie să bagi muzica
când ai fost ultima dată înfăşurat în zăpadă
când te-ai ridicat dintre palele transparente ale gândurilor
când ai deschis ochii
ai pus lumea la loc pe stradă şi strada ai potrivit-o
sub paşii zilei atenţi ca nişte lacrimi unde ai păstrat toate visele tale
legate bine picatură dupa picatură cu fire de păr pe care ţi le mai creşti încă pe mâoni
de care nu ai nevoie dar care încă mai eşti tu

Răzvan Ţupa - lent (hai să nu ne spunem)

2010-04-27T16:38:00.001+03:00

autor: Răzvan Ţupa
titlu: lent
preluată din cartea: Generaţia 2000 (ant. de Marin Mincu, Ed. Pontica, 2004)

hai să nu ne spunem lucruri urâte
într-o seară aş fi preferat să ajung mai repede acasă
îmi ascultam respiraţia în timp ce mergeam pe stradă

ceva mai puternic era gustul care-mi rămânea lipit de dinţi
încă dornic să se întoarcă la pielea întoarsă proaspătă
pe care o sorbeam ceaşcă după ceaşcă

pantofii se strângeau pe tălpile mele de plăcere
aproape mă durea şi respiraţia repeta mereu acelaşi lucru
prelucram aerul ar fi putut să mi se facă frică
toate casele erau tot mai departe ar fi prins bine
măcar o pată pe cămaşă din cafeaua aia care ne-a ţinut faţă în faţă

este foarte târziu şi hainele încep să strălucească din ce în ce mai tare
aerul îmi filtrează por după por
un plămân şi-apoi imediat celălalt

după asta poate să urmeze orice şi într-o clipă
luminile de pe stradă se sting şi se aprind la loc

Răzvan Ţupa - lent (de ce nu mi-ai spune)

2010-04-27T16:36:00.001+03:00

autor: Răzvan Ţupa
titlu: lent
preluată din cartea: Generaţia 2000 (ant. de Marin Mincu, Ed. Pontica, 2004)

de ce nu mi-ai spune de posteritate
de atenţia care răscumpără tot
chiar şi o viaţă în care vinzi bucată cu bucată tot ce eşti

magazinele lucioase nu ştiu de posteritate şi noi
Misticii luminii nu suntem decât nişte magazine lucioase
Cu umbrele parfumate tolănite în şina uşilor glisante
tălpile noastre-articulează clar pe o şosea ca o limbă
pentru care nu există nici afară nici înăuntru:

nimeni n-a murit niciodată doar
că poţi să ai chef să nu te mai vezi pe când morţii
sunt nişte inşi care îşi închipuie că alţii cu totul alţii decât ei trăiesc

în rest vântul îşi face treaba cu mâinile noastre

îţi doreşti unul după altul ultimul tip
de respiraţie şi reuşita liniştii în acţiune, formele
obosite-ale relaxării să ajungă la capăt şi acolo tu
gata să primeşti orice orice orice inclusiv reuşita gesturilor tale
expuse ca o încheietură pe care nu se vede nici un tatuaj

Răzvan Ţupa - durerea e o limbă străină

2010-04-27T16:34:00.001+03:00

autor: Răzvan Ţupa
titlu: durerea e o limbă străină
preluată din cartea: Generaţia 2000 (ant. de Marin Mincu, Ed. Pontica, 2004)

un corp românesc ştie să nu aleagă i se pare
că atunci n-ar putea să-şi mai scuze durerile comode

pentru asta stai aici întârzie cu tot corpul tău
poţi să fii un breloc sau un abţibild
şi într-o zi toată muzica respiraţiei o să dispară
de la sine

sau invers

cu mâinile pregătite să primească liniştea
ca pe un sandviş am stat în autogară
până mi-a venit să plâng

aerul avea gustul frunzelor proaspete
pregătisem tot; oamenii erau la locul lor
nu aveam decât să privesc hoardele ultra-rapide ale serii
se gândeau ce bucată din mine să consume mai întîi

nici nu credeau când m-am ridicat cu paşi liniştiţi
să-mi văd de treabă
în limba mea maternă ca pe un skateboard

Dumitru Crudu - rufele spălate

2010-04-27T16:30:00.002+03:00

autor: Dumitru Crudu
titlu: rufele spălate
preluată din cartea: Generaţia 2000 (ant. de Marin Mincu, Ed. Pontica, 2004)

rufele spălate
sălbatice
pe sârmă
puse la uscat
pe ţărm
seducătoare
aşa
ude
nouşe
să vii
în oraş
în saloane
dansuri
şi mobilă
albă
pe pereţi
pânze păianjen
pe umeri
pe mâini
ha ha ha ha ha
o o o o o o o
ou ou ou ou
u
eu sunt o haimana
îmi pare bine
mâna nu-i
hai şi
hainele puse
să se usuce
în ploaie
în saloane
umerii se freacă
unii de alţii
ei se văd
în fiecare zi
dar mie
nu-mi place barthes
rufele fufele
şi căci în ţine
dar iar unde
despre ce
departe oare
să fie
gagra aceea

Mugur Grosu - kamaradul tău

2010-04-27T16:16:00.002+03:00

autor: Mugur Grosu
titlu: kamaradul tău
preluată din cartea: Generaţia 2000 (ant. de Marin Mincu, Ed. Pontica, 2004)

sms:
Megalos întuneric şi zgomot sensibil de aer ne spânzură lent un taxi şi vino ca din Livan sa vii repede vino [sender: Urs]

sms:
ce cauţi tu în Megalos, te recompensezi? [sender: Kamaradul tău]

doamnelor ştiu ce vreţi toate sunt expuse luaţi o broşură

sms:
nu-i vina mea că mi-e dor de tine îmi pare rău nu pot sta multă vreme fără tine [sender: Kamaradul tău]

sms:
au închis la mirese era inventar dar alături băgaseră carne cu nemiluita [sender: Urs]

sms:
să-nnebunesc dacă pricep ceva e prea abstract pt. mintea mea prea metaforic [sender: Kamaradul tău]

sms:
sub geamul meu o maşină cu megafoane scoate sunete asemănătoare: ai făcut totul pt. a-ţi salva familia de microbi? [sender: Urs]

sms:
ce drăguţ! mi-e rău mai bine spune-mi când pleci? poate vreau să te văd [sender: Kamaradul tău]

sms:
altfel nu cred că mai ieşeam din casă [sender: Urs]

sms:
Mugur vreau să îţi spun un singur lucru eu consider că nu mai avem nici o şansă am plecat şi îţi jur că nu mă mai întorc mi-a ajuns cuţitul la os [sender: Kamaradul tău]

sms:
Mugur te aşteptăm la o terasă la intrarea (poarta de lemn) în satul de vacanţă dinspre staţia lui 100 [sender: Gil]

sms:
a venit toamna Mugur şi aerul ăsta rece al nopţii îmi aduce aminte de frigul din sufletul meu şi de cum ar vrea să se căptuşească cu ceva poate chiar cu o blană caldă de urs [sender: Kamaradul tău]

sms:
absolut, acolo înăuntru sunt plin am multe suveniruri duioase de
la cei ce mi-au căzut cu tronc
şi i-am mâncat cruzi [sender: Urs]

sms:
ce căzut cu tronc ce mâncat crud sau pe cine ai mâncat crud?
[sender: Kamaradul tău]

dacă s-a hotărât judecarea sa în stare de libertate se presupune că-i vorba de un deberdeu care-a vrut să atace pe dinăuntru

sms:
aş vrea să-ţi spun ceva înainte de plecare te iubesc din toată inima [sender: Kamaradul tău]

poţi conta pe mine îmi dau seama

sms:
din moment ce nu-mi răspunzi la ? pot să cred ce vreau nici
măcar două rânduri nu te mai osteneşti să-mi scrii? [sender:
Kamaradul tău]

există totuşi riscul să se răstoarne

sms:
am toate şansele să fiu fericit şi iubit [sender: Urs]

sms:
se pot înţelege multe din chestia asta iubit de către cine în general sau de cineva anume? [sender: Kamaradul tău]

ai toate motivele să crezi ce vrei

sms:
Toţi au fost extraordinari oraşul mi s-a aşezat cuminte la picioare m-a lăsat să-l mângâi pe cap şi ştii ce e culmea? iar nu s-a făcut nici o fotografie [sender: Urs]

sms:
îmi pare rău că n-a ieşit nici măcar una [sender: Kamaradul tău]

dacă fac o pauză imaginea mea despre mine se duce de râpă

sms:
acum taci nimic nu mai spune. pe gură [sender: Urs]

sms:
sunt sub geamul tău dacă vrei să cobori un pic dă un semn cu becul [sender: Urs]

sms:
trebuie să fugi de chestia asta ca de drac să mulţumeşti cerului că ai scăpat [sender: Kamaradul tău]

sms:
ce-aş putea să-ţi mai dau: carne din carnea mea [sender: Urs]

sms:
înţelege că nu puteam să văd nu mai voiam să te văd murind [sender: Kamaradul tău]

sms:
muşcă din toată inima a mai rămas o porţie [sender: Urs]

sms:
de ce-am murit Mugur de ce ne-ai lăsat să murim [sender: Kamaradul tău]

sms:
ai fi putut să mă... domesticeşti? [sender: Urs]

sms:
fii tu lângă mine gândeşte-te la mine poartă-te tandru cu mine nu mă chinui [Sender: Kamaradul tău]

sms:
rezistă trebuie să facem ceva [sender: Urs]

sms:
sunt în faţă la tribunal [sender: Kamaradul tău]

no messages in outbox

dar mâine-am să mă ridic vei deschide braţele şi eu
îţi voi ieşi dintre umeri

sms:
plâng de se rupe cerul sub mine [sender: Kamaradul tău]

no messages in outbox

sms:
ştiu că altă soluţie nu era [sender: Kamaradul tău]

no messages in outbox

sms:
te voi iubi toată viaţa cât voi trăi dar nu mai e nici o cale mă voi gândi în fiecare zi la tine şi pe patul de moarte o să te strig [sender: Kamaradul tău]

sms:
ce frumos se stinge soarele în miasmele Tăbăcăriei încă miroase a ploaie şi aerul umed parfumat precum o batistă de domnişoară mi se aşează cuminte pe frunte [sender: Urs]

sms:
ţin minte cearceaful tău străveziu cu buline pe el te-ncolăceşti acum cu care streină? [sender: Kamaradul tău]

sms:
trebuie doar puţină răbdare! [sender: Urs]

sms:
cât vrei tu am răbdare [sender: Kamaradul tău]

sms:
mai am 7 cenţi [sender: Urs]

undeva
dincolo de aceste ziduri
ne-aşteaptă se spune mereu cineva

fiecare ierta răsfoind câte-o varză

lucrurile duceau oricum undeva

niciodată nu e destul dacă nu-ţi convenea
schimbai iute canalul

trecem zilnic pe-aici ne-a sosit vreun colet?
nu credeam să vă aflu pe-aici cine-i tânărul domnişoara cum îndrăzneşte
aşa ceva şi pe dincolo mai şi comentează
încă nu s-au gătit

au crezut că nu-i mai priveşte nimeni
altă moarte poate începe

spectacolul

sms:
rămâi cu bine. Îţi vreau numai binele! [sender: Gil]

cu pantofiorii tăi lăcuiţi cu motorul tău rece sentimental
cu graţie şi cu plastic şi florile vazei tale
cu lentul căzii din baie cu golul din becul
asfaltului către şcoală cu cerul spre lut dar slăveşte
şi tu ceva orice

în fiece teamă a clipei tale

nu te dezamăgi tocmai tu pe tine [sender: Urs]

mi-ai spus ce-ai avut de zis [sender: Kamaradul tău]

am isprăvit creditul [sender: Urs]

o, dar nimeni nu vorbeşte cu nimeni

Andreea Florescu - Vara

2010-04-27T16:14:00.002+03:00

autor: Andreea Florescu
titlu: Vara
carte: Începuturi
anul publicării: 2008
editura: LVS Crepuscul
locul: Ploieşti
notiţă biografică: Născută în aprilie 1993. (vezi http://www.adevarul.ro/locale/constanta/Constanta-_Andreea_Florescu-poeta_pasionata_de_japoneza_0_236376414.html)

Vara este mult dorită
Pentru plaja-i renumită.
Aer dulce, nopţi albastre,
Zilele vacanţei noastre.

Culori vii, parfum de floare,
Şi fructe coapte la soare.
Pepeni dulci, struguri zemoşi,
Prune şi dovleci burtoşi.

Plimbări la mare, la munte,
Zile fierbinţi, ploi mărunte,
Cer senin şi armonie,
Galben puf de păpădie.

Soare cald, prietenos,
Tot ce este mai frumos,
Însă-atunci când vara trece,
Se întoarce toamna rece.

Andreea Florescu - Despre gramatică

2010-04-27T16:10:00.004+03:00

autor: Andreea Florescu
titlu: Despre gramatică
carte: Începuturi
anul publicării: 2008
editura: LVS Crepuscul
locul: Ploieşti

Adjectivul, prin urmare
Este partea de vorbire
Care face lucrul "mare"
Sau mai "mic" dintr-o privire.

Însuşiri el ne arată
Şi ne face mai "frumoşi".
Sigur are să vă placă!
Haideţi, nu sunteţi curioşi?

De-l înveţi acum, pe dată
O să vezi că-ţi prinde bine.
Vei avea vorba "curată"
Şi vei fi "mândru" de tine.

Substantivul denumeşte
Orice lucru şi fiinţă
Care-i viu sau nu vorbeşte.
Tu învaţă-l de cuviinţă!

Verbul "merge" la plimbare
Nu "stă" nici o clipă-n loc.
Iar de când "face" mişcare
Nu a răsuflat deloc.

Gheorghe Tomozei - Ţării

2010-04-27T16:05:00.002+03:00

autor: Gheorghe Tomozei
titlu: Ţării
carte: Efigii
anul publicării: 1972
editura: Militară
locul: Bucureşti

Coralul spart de sare nu-l mai schimb
Într-alt coral, când sânge mă inundă,
Tu iai din oră numai o secundă
Şi o prefaci apoi în anotimp!

O zi mai mult, din clipele-frânturi,
Ţara în vârsta noastră o adună,
Lumina stelei noastre-o suie-n lună
Şi ploile le-ntoarce în păduri...

Pâini străvezii, aceste ore duble
Răsar în vatra până ieri săracă,
Pe pat de lespezi şi pe frunze suple

Şi-şi lasă-n noi căldura lor să treacă
Iar trupurile noastre fără umbră
Ca pe cadrane suprapuse joacă...

Dinu Flămând - barul "l'Avenir"

2010-04-07T13:24:00.001+03:00

autor: Dinu Flămând
titlu: barul "l'Avenir"
carte: frigul intermediar
anul publicării: 2006
colecţia: Biblioteca românească
editura: Paralela 45
locul: Piteşti

mai sigur viitor decât locul meu pe un scaun
la tejgheaua barului "l'Avenir" de pe Bulevardul Circular
al Parisului nu cred să pot avea
în această vâjâială pe porțile circularității

e chiar destul de bun și schimb cu barmanul Jacques
zilnic Ça va? Ça va!
între un alcool și un rest de cafea
eu socotind inutil în gând miile de sticle golite în zeci de mii de cocktailuri ale istoriei
iar el cu spatele la linia de front a sticlelor
din care golul niciodată nu se epuizează
fumând...

și cum partea sortită mie (de cine?) a curs doar dintr-un număr
infim de sticle și devine sigur că de aici încolo tot mai puține
lacrimi de pure malt vor cădea în paharul meu mă ridic uneori
abrupt să afirm că numai din cifre iese tristețea lumii
ce ne infectează statistic
viermuială debilă a unui timp
cu spermatozoizi palizi

să eliberăm - îmi zic - timpul de cifre așa cum metafizica
de la barul "l'Avenir" știe doar de timp ce consumă și se consumă

fel
de a păși încăpățânat pe urmele pașilor tăi
dar alături
uitând de sfârșit și de început și uitând de îndată
că ai uitat
cum uitat poate să rămână pe fundul sticlei
un rest de eternitate

iar cum cerul gurii mele are memoria scurtă
și îi vine greu să și anticipeze
alcoolurile presupusului viitor
uneori mă întreb
dacă străbunii mei nu au băut cu mulți ani în urmă
anumite paharul pe care destinul ezita
să mi le acorde mie

timpul este substituire...

Nora Iuga - în cetăţile andive

2010-03-28T21:11:00.001+03:00

autor: Nora Iuga
titlu: în cetăţile andive
carte: cântece
anul publicării: 1989
editura: Cartea Românească
locul: Bucureşti

vai, se nasc prea multe dive
în cetăţile andive
nu-ţi rămâne un pătrat
să-ţi adaugi un carat
nu-ţi ajunge o centimă
pentru-o haină mai intimă
numai foarfeci cad din cer
în halatul de bărbier
şi frumoase midinete
vin şi pleacă-n gabriolete

de-ai fi fost piticul care
îşi scuipa cocoaşa-n mare
găseai peşte iertător
în curentul Labrador
şi un nastur de sidef
din jiletca lui Alef

Petru Creţia - Incongruenţă

2010-03-28T21:10:00.000+03:00

autor: Petru Creţia
titlu: Incongruenţă

Aşa se-ntâmplă printre întâlniri şi ani,
Să fii mult prea adesea căutat şi chiar cumva găsit
Acolo unde nici nu eşti şi nici nu ai cum fi.
Şi să-ţi rămână necăutată şi dinainte pierdută
Fiinţa dreaptă,
Însemnarea ei,
Belşugul ei însingurat şi neminţit.

Dar dragostea de soartă e o patimă mai mare
Decât orice pătimire,
Decât orice soartă.

Alexandru Balaci - Dolores (fragment)

2010-03-28T21:07:00.001+03:00

autor: Alexandru Balaci
titlu: Dolores (fragment) (?)
carte: Dolores
anul publicării: 1941
editura: ?
locul: Bucureşti

Clepsidrele au fost arătătoare de treceri şi ore
La urechile tale sunt acum cochilii sonore,
Undeva - lângă mare - soare căzut şi albastre stânci
Acolo sunt - pescaric - apele cele mai calme şi mai adânci
E circulară - înot încremenit şi rugă - cea mai albă şi mai stranie floră.
Pentru înghirlandarea neeşirii din val - imploră -
Pătrunzând apele - pieziş - ochii atropinei ce plânseră cald.
Şi cu ochelarii - falşi şi dăruiţi - ai orelor noi de smarald,
Fură străluminaţi de tăcuta ascensiune - violetă şi rară.

Iulian Filip - Poate că am încurcat ceva...

2010-03-28T20:46:00.002+03:00

autor: Iulian Filip
titlu: Poate că am încurcat ceva...
carte: Din neamul lui Păcală
anul apariţiei: 1996
editura: Museum
locul: Chişinău

Era – odată ca niciodată – o rochiţă, rochiţa avea o fetiţă
şi ce leneşă mai era rochiţa! –
nu spăla niciodată fetiţa.

Emil Isac - Ochii tăi albaştri

2010-03-28T20:34:00.000+03:00

autor: Emil Isac
titlu: Ochii tăi albaştri

Ochii tăi albaştri
Anii cum i-au înnegrit.
Clipele dulci au murit.

Mâinile tale albe
Străină pâinea altora taie,
Şi ciocârliile le-a învins o cucuvaie.

Părul, pe care l-am mângâiat,
De amintiri grele, se albeşte.
Părul tău ca un gând creşte.

Unde te-ai dus? Doar ai rămas...
Doar ceva s-a dus din tine:
Iubirea s-a dus, că n-a vrut să rămâie cu mine.

O, dacă am putea-o prinde
Ca pe-o pasăre vrăjită şi călătoare,
Ne va mai cânta în zorile aprinse de soare?

Mircea Muthu - La meridianul zero

2010-03-28T20:33:00.000+03:00

autor: Mircea Muthu
titlu: La meridianul zero

Pierdut şi nevăzut
greierul zdrobeşte liniştea
în câmpia roşie din Aragon;
şi mori de vînt înalte lumînări
plantînd absenţe incendiate;
lângă biserica ce se destramă
cum cad, bufnind caisele tîrzii,
Ay, viaţa această înaintare cu spatele!

Ion Mircea - Cu vremea şi ochii tăi

2010-03-28T20:32:00.000+03:00

autor: Ion Mircea
titlu: Cu vremea şi ochii tăi
carte: Istm
anul apariţiei: 1971
preluare din: Poezii (1996, Editura Vitruviu)

Cu vremea şi ochii tăi vor ajunge
două mari întunecate păpădii.
Mai uşor aluneci întru nemişcare
dacă adormi cu faţa către cer
auzind
şi golurile dintre lumi.
Dar ulmi cu pieliţa subţire
ca în ureche la miei
mestecenii de sticlă gri
când se întinde-n somnul tău Etherul
şi nu-l mai poţi opri.
Cu vremea şi ochii tăi vor ajunge
două mari întunecate păpădii.

Adrian Popescu - Călător în Trinacria

2010-03-28T20:31:00.002+03:00

autor: Adrian Popescu
titlu: Călător în Trinacria
carte: Proba cu polen
anul apariţiei: 1984
locul apariţiei: Cluj
preluare din cartea: Poezii (1998, Editura Vitruviu)

Căutam vetrele unei Europe primare
căutam miezul roşu al Siciliei
într-un început de vară
dornic să pipăi sâmburii negri ai unui anotimp
în afara anului,
când comerţul cu fructele Paradisului
e în creştere prin pieţele gălăgioase ale Sudului.

Vinerea cenuşii am ales-o pentru plecare
vegheat de noroc, dar pândit de neşansă
asemeni peştelui-spadă tras la cinci dimineaţa
între Tunis şi Mazara del Vallo
înroşind apele Mediteranei
păstrând între spinii înotătoarelor dorsale
alge africane
şi grăuncioare de aur din caravelele scufundate ale
fostei Case de Suabia
pieptănând pletele timpului.

Petre Stoica - Poemul

2010-03-27T11:19:00.000+02:00

autor: Petre Stoica
titlu: Poemul

O furnică traversând nepăsătoare
tăişul securii.

Gheorghe Tomozei - Liber

2010-03-27T11:16:00.002+02:00

autor: Gheorghe Tomozei
titlu: Liber
carte: Un poet din Tibet
anul publicării: 1995
editura: Scripta
locul: ?

Deși liber, desigur,
Sunt doar o verigă de lanț!

Matei Gavril Albastru - toamnă (poem vizual)

2010-03-27T11:11:00.001+02:00

autor: Matei Gavril Albastru
titlu: toamnă (poem vizual)

E C

D O

D C

R O

Î R

C I

George Almosnino - singurătatea serii

2010-03-27T11:09:00.002+02:00

autor: George Almosnino
titlu: singurătatea serii

prin
fereastra
deschisă
căldura unui evantai

George Drumur - Popasuri în cărţi

2010-03-27T10:59:00.001+02:00

autor: George Drumur
titlu: Popasuri în cărţi
carte: Suflete în azur
anul publicării: 1940
editura: Bucovina
locul: Bucureşti
cu desene de: Mac Constantinescu

Pătrund umil ca'n vegetal culoarea
poemul ochilor. Pentru paloarea
fratelui din legendă, deseori
împreună mânile la cer, iar alteori

mă urc la mioriţa de imagini,
ca un voevod tăcut în istorie
şi par'că n'aşi vrea altă glorie,
decât să stau lângă aceste pagini,

unde mă'nconjură copilăria,
ca izvoarele ascunse bucuria
azurului, înalt din anotimp,
şi-unde mă voiu sui şi eu la timp.

Căci nu ştiu ce mă îndeamnă-anume
să mă ştiu chemat, undeva, pe nume.

Dinu Flămând - (iar singura vizibilitate a timpului)

2010-03-27T10:56:00.002+02:00

autor: Dinu Flămând
titlu: ***
carte: frigul intermediar
anul publicării: 2006
colecţia: Biblioteca românească
editura: Paralela 45
locul: Piteşti

iar singura vizibilitate a timpului era vântul
prin ramurile de afară

aducea uneori cu degete de copil
zgomotul râului
dinspre arini

treceau cu fulgii lor şoptiţi norii
pe chipul adolescentin al mamei

i se dăruise maternitatea
ca din senin ninsoarea

trei portocale palpitau la fereastră
în frigul intermediar

o nouă inocenţă era posibilă

iar în vreme ce amintirea îşi alăpta uitarea
viaţa continua

Adrian Bodnaru - Maia

2010-03-24T17:07:00.000+02:00

autor: Adrian Bodnaru
titlu: Maia

Până când venele de asfalt ale oraşului
şi-au închis înţepătura
ploii ce scoate sâni în tricouri
am purtat sub cămaşa pe jumătate călcată
toate florile cusute ale somnului
piaţa făcuse genunchi
citind pe marginea fântânii
inelele porumbeilor înecaţi
aşa încât copilul degeaba
şi-a rupt coaja cotului cald
femeia înnegrind
gulerul prânzului alb
ca duminica n-a mai aşteptat
ce va fi mâine
iar cilindrii s-au umplut de spectacole
negre şi verzi
ficatul oglinzii
cu parfum industrial atunci
a născut peste visul
cu toate florile cusute ale somnului
sub cămaşa pe jumătate călcată
dar eu luasem deja
înţepătura ploii ce scoate sâni în tricouri
cheful benzinei pentru amintiri
silenţios murind la primul colţ

Adrian Bodnaru - Octombria

2010-03-24T16:48:00.000+02:00

autor: Adrian Bodnaru
titlu: Octombria

merele m-au făcut
să nu mai pot saluta
cu voce tare fecioarele
şi muribunzii
mai ales merele
camioanelor ce-au înflorit pe asfalt
ultimii câini -
petale albastre în venele mele -
am aceiaşi aburi pe oglinzi
când port cămaşa de cioburi sparte
strident
iar cămaşa vitrinei îmi spune
totul în unele nopţi
astfel
cu privirea ca un copil pe umeri străini
în dimineaţa cu păsări moi
urc de tot

Adrian Bodnaru - Iulia

2010-03-24T16:45:00.000+02:00

autor: Adrian Bodnaru
titlu: Iulia

I.

Plecase mai departe
de trecutul ei cu miros de săpun fin
Sertarul acela împins strâmb,
în grabă, rămânând mereu puţin deschis
Şuviţe de păr şi unghii
ori ridicole eprubete pentru alb şi negru
peste piesele albite cu picături de acetonă
ale parchetului
Macheta unui Kamikadze
înfiptă a doua oară mai jos
în U.R.S.S.
Nu trebuia începută noaptea
care plesneşte geamul ferestrei
chiar între ochi
Se unge de plajă cu rujul cămăşii albe
balta lăsată de un pas
cald încă în dimineaţă
Miros a săpun fin
tăbliţele cu păstraţi curăţenia
şi eu caut grăbit din venele scurtate
de atâta stat în picioare
prin oraşul cu cozi negre

II.

Cimitirul se uscase deja
de floarea de sub
Cu gura amară de toate ţigările
adunam de rug
metru cu metru cub
Jumătate de palmă sub ceas
Jumătate de palmă pe frunte
Eşti - nu e la parastas
doar Sunt e
Cimitirul se uscase deja
jumătate de palmă

Ion Cocora - Sfârșitul lumii

2010-03-23T18:30:00.001+02:00

autor: Ion Cocora
titlu: Sfârșitul lumii
carte: Va fi o fugă
anul publicării: 2007
editura: Palimpsest
locul: Bucureşti

Te mângâi cu duşul în baie minute în şir
eu te privesc şi exclam a rămas tot copilă
dar nimic pentru mine nu mai e cum a fost
nici alfabetul ce-l inventez pe trupul tău gol
nu-l mai citesc cu nările precum caii

ar fi trebuit să-ţi bat în cuie tălpile şi palmele
să nu te mai poţi ridica de pe masa de biliard
şi să mă implori să-ţi caut rochia

ceea ce cândva era începutul lumii
acum e sfârşitul ei

Ioan T. Morar - Sangria

2010-03-23T18:22:00.002+02:00

autor: Ioan T. Morar
titlu: Sangria
carte: Nerușinarea
anul publicării: 2003
editura: BrumaR
locul: Timișoara

Să te-nmulţeşti altfel:

sub pavăza carnetului de donator
în încăperi albe
sângele tău se adună
în vase străine
pentru ca mai târziu
să trăiască în alţii

va aduce cu sine paloarea?
fierbinţeala nopţilor lungi,
tremurul mâinilor mele
când îţi trec prin păr
gustul cenuşii tot mai apropiat
vor fi acolo?
Să supravieţuieşti altfel:
în trup de împrumut să te ascunzi
şi inimă de împrumut
să-ţi pompeze sângele
"abia atunci te vei cunoaşte"

Sărman donator de sânge:
Vei muri cu fiecare în parte

Adrian Bodnaru - Aprilia

2010-03-23T18:13:00.003+02:00

autor: Adrian Bodnaru
titlu: Aprilia

în definitiv sunt a bodnaru
şi îmi refuz cele trei timpuri
pentru că mi-e alb zaru'
şi în definitiv
lucrează toate cele trei schimburi
chiar şi în noaptea asta,
cu zâmbetul ei crăpat şi plin de sânge,
stau eu - a bodnaru, cu ea - a plânge,
şi cu asta basta
subiectiv până la replică
îmi dau lacrimile la deferizare
pentru a le scoate din influenţa magnetică
a lanţurilor lătrătoare
în lunometrică
înfăşurat în timpul
dintre muritor şi muribund
plec să tai luna la câini
şi venele la mâini
că de cuţite abund
chiar şi în pâini
mirese de mânăstire
şi primăveri de ierbar
îşi aruncă o privire
pe-al sângelui cântar
că încă e la modă
înmulţind prin diviziune
sau, dacă nu,
mai încolo sau mai încoace
totul e retro,
adică inversă taxă;
aşa cum după schimbul trei - viitor,
schimbul unu - trecut, ca următor,
îşi aşteaptă aceeaşi sintaxă.

Saşa Pană - Lumină în relief

2009-09-10T12:04:00.002+03:00

autor: Saşa Pană
titlu: Lumină în relief
carte: Atentat la bunele tabieturi. Hârtii lipite. Frontispiciu poema Lumina în relief
anul publicării: 1942 (în exemplar unic; republicată în 1970 la Editura Litera)
editura: Orizont
locul: Bucureşti

Salbele de muguri, cuvintele nerostite,
În după amiezile lungi de tăcere
Cu privirea dincolo de coperişuri,
Cu nălucile ascunse în pumnii mici,
Cu veveriţa neastâmpărului în mădulare.
Suferă, în cuşca satului,
Şi de speteaza patului se reazămă absentă.

De mătasa aşteptării se caţără flăcări
Rubinul nostalgiei
Ca semn de întrebare, ca inimi.

Peste aurul darnic, risipit în gând,
Ţesă nestemate lucidele vise,
Turburătoare ca vrăjite flori de ghiaţă
Pe geamul compartimentului
Când trenul goneşte prin staţii şarade.

Şi tot mai împovărat e trupul mărunt
În graniţele albe de parfum,
Aliaj de lumină şi rouă.

O muselină de sineală trimite soarele obosit
Prin geamul dinspre uliţă.

Vârşolţ (Sălaj)
13 februarie 1940

Saşa Pană - Robinson Crusoe

2009-08-28T14:29:00.001+03:00

autor: Saşa Pană
titlu: Camee
carte: Culoarea timpului
anul apariţiei: 1977
editura: Cartea Românească
locul tipăririi: Bucureşti

Genunchii se vor izbi în grezie
Prin pupile soarele va intra în mărime naturală
Ca o panteră. Un ev scos din scutice
Şi zvârlit în apa clocotită a destinului
Te asigur o barcă te va trece ca pe frunză
Până la mărul domnesc în care vei vermina
În jur arborii vor zbura spre cer
Zgomotele vor mesteca oglinzile cascadelor
Nuferii vor aprinde lumini de bal prin
Parcul cu colonade impudice

Dar comutatorul roţii dintaţe e în degetul
Mic al surprizei

Saşa Pană - Camee

2009-08-28T14:28:00.001+03:00

autor: Saşa Pană
titlu: Camee
carte: Culoarea timpului
anul apariţiei: 1977
editura: Cartea Românească
locul tipăririi: Bucureşti

La tropice te plimbi învăluită în liane
Carnea piciorului tău imprimă pe nisip icoane
Idol în carne cioplit îţi dărui cunună
Din vanilii: fruct cilindric de culoare brună

Saşa Pană - Undeva

2009-08-28T14:26:00.000+03:00

autor: Saşa Pană
titlu: Undeva
carte: Culoarea timpului
anul apariţiei: 1977
editura: Cartea Românească
locul tipăririi: Bucureşti

Quelque part dans le monde
une journee radieuse
Ilarie Voronca

Undeva e un banchet de bucurii
Undeva tăcerea e un zgomot adormit
Undeva fructe exotice distilează în alambicul visului
Undeva culori fragile lunecă printre roci fierbinţi
Undeva cântecul alungă spinii cotidieni
Undeva zace pergamentul care a înfruntat Timpul
Undeva (departe) e copilăria poetului secerată iremediabil
(dar nu abil)
Undeva fiecare pas e un semn al mirării
Undeva neliniştea e ca marea neobosită
Undeva aşteaptă un buchet de bucurii
Undeva...
Dar unde?

6 februarie 1975

Saşa Pană - Cutia cu surprize

2009-08-28T14:25:00.000+03:00

autor: Saşa Pană
titlu: Cutia cu surprize
carte: Iarba fiarelor
anul apariţiei: 1937
editura: unu
locul tipăririi: Bucureşti

Prezenţa luminoasă înţeapă retina
Tăvălită în stelare volute
Trece fragedă
Dusă de mâini de melodii dragi

Clipe suspendate în aşteptare
Vor veni vor adăuga petale
Braţului mai alb degetelor
Degetelor agile adjective cuvintelor
În urmă amintirile ca o pădure culcată
Ca o draperie înjunghiată de stiletul unui fulger
În urmă jucării stricate anii
Fiecare a fost bucurie până la risipa
Rotiţelor ieftine pe duşumea

Când visele au fugit de lumină în puful pernei
Ca puii sub cloşcă la un semnal de primejdie
Rămâne obrazul mai cald mai fraged
Zbatere nouă
Prin albăstrimea vinelor o furtună
Prin pupilă orizontul cu brazi insensibili
Acelaş prea aproape

Liniile din palmă desenează un hulub
Fără aripi
O lalea într-un ierbar
O frunză în voia vântului
Cu secretul tinereţii în toţi porii
(Clipele se opresc în aer şi o privesc
Iată secretul)

Halo în jurul trupului iubit
Primăvară fără efort ca respiraţia
Şi vrajă continuă
Gândul i se preface cald în gură
Călăuză printre nelinişti şi întâmplări
Rămâne nespusul
Spirala unei întrebări

Închide mâhniri lângă tăceri
Şi coboară în fundul ei ca un scafandru
În lumea de basme
Tot mai rar brelocul unei lacrimi
Doar ochii se îmbracă în negru
Când amărăciuni veştejesc zile
Trece aripa de ceară
Şi foşnetul se dizolvă în opalul obrazului
Poema e o închisoare o cochilie
Cu ecoul disperărilor

Opreşte stiloul şi priveşte viaţa
Agresivă proaspătă bogată
Şi mugurele primăverii care vine

Saşa Pană - Tăria mea eşti tu

2009-08-28T14:24:00.000+03:00

autor: Saşa Pană
titlu: Tăria mea eşti tu
carte: Plecări fără ancoră
anul apariţiei: 1946
tipografia: Studioului Grafic Steaua Artei
locul tipăririi: Bucureşti

Un seul être vous manque
et tout est dépeuplé
Lamartine

Grădină te aşteaptă spălată cu rouă
E mai frumoasă
Precum şi femeia sub bănuială de fard
Vrejii zorelelor cu trompetele deşteptării
Deschid poarta
Moale sufletul se mlădie pe fiecare buruiană
Ochii dezmiardă
Ochii mângâie
Parcă azi privesc întâia oară
Tristeţea creşte evantai

Ecoul fiecărei clipe
E rimă de stejar
Prin memorie anii se prelungesc
Până la fila din calendar
Alături ceasornicul respiră

Urechile la fel mici şi pale
Petale de lună
Bărbia merişor de fildeş
Prin părul ca mierea arsă
Timide seilături s-au rătăcit
Gândurile de culoarea fiinţei tale
Văpaie şi undă
Le creşti
Le visezi
Şi le păstrezi
Universul e în tine
Cum busola strânge-ntr-o cutiuţă orizontul

Eşti aici şi nimic nu-mi lipseşte

Saşa Pană - A trăi e o artă

2009-08-28T14:23:00.001+03:00

autor: Saşa Pană
titlu: A trăi e o artă
carte: Iarba fiarelor
anul apariţiei: 1937
editura: unu
locul tipăririi: Bucureşti

Dincolo de fildeşul crestelor
E o potecă ascunsă
Spre estuarul bucuriilor limpezi
Unde anii rămân intacţi
Ca oglinzile după trecerea imaginilor
Ca sclerotica de gheaţă a ceasornicului
Sub călătoria acelor purtătoare de timp

Închide ochii
Caldă e cortina şi fraged crin
Transparent interioarelor rozete fosforescente
Transparent ca dorinţele în sărut
Şi mângâieri

Razele-mproaşcă un havuz de constelaţii
Decor neasemuit balsam
Bazin strălucitor de culori magice
Lopeţile spintecă rochia valurilor
Dar pe faţa veselă ca o preerie după ploaie
Balafrele se vindecă repede
Şi uşor uşor ca o palidă gavotă
În amurg estival

Ursita prospeţimii veşnice

Tristan Tzara - nobleţe galvanizată

2009-08-28T14:18:00.000+03:00

autor: Tristan Tzara
traducător: Yigru Zeltil
titlu: nobleţe galvanizată
revista: Litterature

lui A. Br.

eu mă sterilizez mască lentă clopot galben-citron
vultur se culcă în aerul negru şi ondulat
da eu sparg vaza secer păsările extazei fixe
printre fructele viteză la ochi exercită incandescenţa tridentului

căldura iese adoarme ghirlanda de unghii
pleacă maşină mică
asfalt fecundează cu greutate
prin scrierea algelor şi venele vampirilor
şi săgeata atrage ploaia
sau ghirlanda de clovni în vară şi în minte

monstru al mării la decoraţii de fier al struţului
taie cu ferăstrăul un pachebot gâdilă oasele porţelanului
scene de ansamblu al tuturor senzaţiilor în pipă
în evantai de glas pentru dulceţurile exprimabile

Tristan Tzara - sfânt

2009-08-28T14:17:00.000+03:00

autor: Tristan Tzara
traducător: Yigru Zeltil
titlu: sfânt
carte: douăzeci şi cinci de poeme
anul apariţiei: 2009 (în original: 1918)

formaţie marină stâncoasă arborescentă asceză
multiplicarea memoriei mele în chitările vibraţiilor memoria mea
camforul clovnul antilopa gnu a face ghirlande din roţile de angrenaj
îngerul se lichefiază într-un medicament şi disonanţe
urcă-te pe paratrăsnet a deveni pantere corăbii angrenaje curcubeu ce le aspiră
sunetele toate sunetele şi sunetele imperceptibile şi toate sunetele se coagulează
draga mea dacă te simţi rău e din cauza sunetelor ar trebui să înghiţi o pastilă

concentrare interioară pocnetul cuvintelor care izbucnesc trosnind şocurile electrice ale peştilor-cuţit apa care se deşiră când caii traversează împerecherile lacustre
toate dulapurile pocnesc
războiul
acolo
o noul-născut care e transformat în piatră de granit care se face prea dură prea grea pentru mama sa cântecul litotomistului zdrobeşte piatra din vezica urinară el introduce acolo flori de liliac şi ziare

tăcere floare a sulfului
febră tifoidă tăcere
inima orologiu microbi nisip mătrăgună
cu vântul tu îl agiţi ca torţa mercurului către nord
şopârlele de gazon au putrezit o somnul meu a prinde muştele cameleon astronomic
o somnul meu de anilină şi zoologie
capul tău secţionat ar putea să fluiere culori frumoase
iniţial chimica grădină de noapte a pus comenzile ambasadorului
lumina curată circulară înverzită în inimile icoanelor
când tu păşeşti pe apă peştii multicolori se compun în jurul picioarelor ca floarea
razele solare ale naşterii oniromancierul în inima borealului
marea lumânare din puţ fructele ouăle şi jonglerii se aliniază în nopţile noastre în jurul unui soare gelatinos pentru lumina noastră care este o boală

Tristan Tzara - mic oraş în siberia

2009-08-28T14:15:00.000+03:00

autor: Tristan Tzara
traducător: Yigru Zeltil
titlu: mic oraş în siberia
carte: douăzeci şi cinci de poeme
anul apariţiei: 2009 (în original: 1918)

o lumină albastră făcându-ne să stăm
împreună aplatizaţi pe acoperiş
e ca şi întotdeauna tovarăşul nostru
ca o etichetă din porţile
infernale pusă pe o sticlă
medicinală
e casa calmă prietenul meu
tremură
şi atunci gros curbata uşă
oferă săritul peste bătrâneţe din oră
în oră pe cadran
gulerul intact de lămpi de
scurtături pentru locomotive coboară
în jurul nostru din când în când
şi se desumflă tu numeşti asta
tăcere bând acoperişuri de tinichea
licărire de cutie de herringi şi inima
mea decentă pe case
modeste mai modeste mai impunătoare
mai modeste pe care aş
galopa şi freca mâinile
pe tabla dură cu fărâmituri
de pâine a dormi oh da de numai ar putea
cineva să facă numai asta
trenul punctual leguma
spectacolul turnului frumosului eu
stau în banca mea
ce contează leguma frumosul
ziarul ce vine după care este
rece aştept vorbeşte mai tare
inimi şi ochi se învârt
în gura mea
î n a i n t e m a r ş
şi copii mici în sânge
[e îngerul? eu vorbesc de el care
se aproprie]
hai să fugim şi mai repede
mereu oriunde noi vom rămâne
printre ferestre întunecate

Tristan Tzara - primăvară

2009-08-28T14:13:00.000+03:00

autor: Tristan Tzara
traducător: Yigru Zeltil (adică eu)
titlu: primăvară
carte: douăzeci şi cinci de poeme
anul apariţiei: 2009 (în original: 1918)

lui h arp

a pune copilul într-un vas la miezul nopţii
şi rana
o roză a vânturilor cu degetele tale cu unghii frumoase
împănat tunet să vezi o curgere proastă din membrele antilopei

a suferi acolo jos ai văzut vreo vacă vreo pasăre?
setea şi amărăciunea păunului captiv
regele exilat de săgeata de lumină se mumifică lent
în grădina vegetală
a semăna greieri stricaţi a planta inimi de furnici ceaţa sării o lampă o scoate la cer

micuţele sclipiri ale sticlăriei în burţile boilor castraţi în zbor
pe capetele ramurilor scurte întunecate pentru o lacrimă

Tristan Tzara - ţară vede alb

2009-08-28T14:11:00.001+03:00

autor: Tristan Tzara
traducător: Yigru Zeltil (adică eu)
titlu: ţară vede alb
carte: douăzeci şi cinci de poeme
anul apariţiei: 2009 (în original: 1918)

mayei chrusecz

aurul orelor 10 a frânt moartea

ars fereastra în lut şi aur
separă binele de apă în pătrate de piele
şi peştele alert prins cu un bold

prăjeşte ochi aurii de insectă
eu sunt vibraţia rea a căldurii
în bătaia inimii striate

oasele sunt de asemenea linguri
pentru sufletul tău
dar noi am reconstrui
verde răsunător sub porţelan
somn în craniu

şi urmăreşte micii oameni în vocala lor
retează-i cu trenul clopotul sună
şi urmăreşte micii oameni în vocala lor
micul foc în potir
şi urmăreşte micii oameni în vocala lor
şi urmăreşte micii micii oameni în vocala lor

Tristan Tzara - marea deplângere a obscurităţii mele unu

2009-08-28T14:09:00.000+03:00

autor: Tristan Tzara
traducător: Yigru Zeltil (adică eu)
titlu: marea deplângere a obscurităţii mele unu
carte: douăzeci şi cinci de poeme
anul apariţiei: 2009 (în original: 1918)

rece vâltoare zigzag al sângelui
n-am niciun suflet cascadă fără niciun
prieten şi niciun talent doamne
eu nu primesc întotdeauna
scrisorile mamei mele
ce trebuie să treacă prin rusia
prin norvegia şi prin anglia
amintirile în spirale roşii
îmi prăjesc creierul în rândurile
amfiteatrului
şi ca o reclamă luminoasă
a sufletului meu, ghinion a ţâşnit din
sfera
turn de lumină inel forfotind
de furnici albastre
nimb veştejit secetă a
supărării

vino aproape de mine ca rugăciunea
să nu te enerveze coboară în
pământ precum scafandri
încă neinventaţi
apoi obscuritatea de fier se va preface
în sare şi vin
simplitate paratrăznet al plantelor
noastre ai grijă
paratrăznete care formează
un păianjen
astfel devin cununa unui
christ enorm
amorf ţinut arc voltaic

vulturii zăpezii vor veni
ca să hrănească stânca
unde lut adânc va deveni
lapte
şi laptele va tulbura noaptea
lanţurile vor vibra
ploaia va face lanţuri
grele
va forma roţi în spaţiu
raze
sceptrul în mijlocul cărora crengi
ziare vechi tapetează
un paralitic
nimb veştejit
inel forfotind de furnici albastre
domn deget auriu furnal
sphingerie
de ce să-l strângi de ce
după bubuitul tunetului martie
militarul se va dezlănţui
disperarea mea tub de fier ca de tinichea
dar de ce oh de ce?
aşa aşa mereu dar drumul
t u t r e b u i e s ă f i i p l o a i a m e a
o b s c u r i t a t e a m e a m e t a l u l m e u
c i r c u i t u l m e u f a r m a c i a m e a n u
m a i p l â n g e n u m a i p l â n g e
d a c ă v r e i

Ilarie Voronca - Zăpadă floare a aerului

2009-08-28T14:04:00.000+03:00

autor: Ilarie Voronca
titlu: Zăpadă floare a aerului
carte: Plante şi animale
anul apariţiei: 1929
tipografia Union
colecţia Integral
locul tipăririi: Paris

Floare a aerului zăpadă
creşti iedera visului în pleoapă
răscoleşti lebăda glasului ca o spadă
întoarce spre mâhnirea noastră faţa ta albă

tu tămăduieşti rănile văzduhului
florilor le pui un surâs ca sfinţilor
învăleşti în cearşafuri braţele stuhului
treci zărilor rumeneala caiselor

fiece apă clatină o oglindă
părul tău sărută grădinile obrazul
frunză şi pasăre mâna ta alintă
neclinteşti în smaragd cântecul şi azul

ca un mal cuvântul îl surpi
cum distilezi oxigenul tăcerea
pasul tău a închipuit hulubi
pe inimă albinele fulgilor aştern mierea

chipuri se ascund în pânzele tale
te dărui ca o frunte în înălţime
muşti din garoafa orelor petale
pe trup gura ta lasă uneori timbre

alunecă săniile ca pescăruşi
botul vânturilor te cunoaşte te linge
închizi plantele în pământ ca urşii
amarul buzelor răceala ta îl frige

adună loteria norilor la stână
în argint zilele s-au limpezit ca fotografiile
fluierul ochilor se îngână
tu oamenilor soră şi potolire fii-le

ca un mărgăritar pe întinderi oboseşti
cerul clatină între degete o maramă
cu tăcere mâinile mi le văpseşti
bătrân codrul pocneşte ca o armă

copitele renilor te încrustează
pui la creştetul pământului o fundă
căutătorii de aur te-au salutat ca pe un steag
în Alaska veghează
armăsarii furtunilor ca la o nuntă

zăpadă, odihnă a ceasului binecuvântare
la tâmpla aerului îngerească buclă
în cleştar apa ochilor tresare
urci spre iatacul cerului în dantele ca o duducă

zăpadă edelwais al surâsului al liniştii
danţ întrerupt prin metania vântului
tu toate clopotele şi crinii ştii
să-i agiţi când roteşti ca un şoim peste piatra gândului

Leonid Dimov - Nelinişte

2009-08-28T12:39:00.001+03:00

autor: Leonid Dimov
titlu: Nelinişte
carte: Versuri
anul apariţiei: 1966
editura: Editura pentru literatură
locul tipăririi: Bucureşti

E timp la golful vechi să vii:
Tăcerea, verbele sânt coapte.
Pe dunga zării arămii
Au fâlfâit fluturi de noapte.

Poate că n-ai să recunoşti
Corabia care mă duce,
Prădată de barbare oşti
În veac mai leneş, prin Moluce,

Şi n-ai să-ţi aminteşti nimic
Decât cum cântă pentru tine,
Înzorzonate pe tălpic,
Inimi de scoică în ciorchine.

Am hidromeluri şi absint
În ea, din mentă tropicală.
Am aur roşu, am argint
Arborescent, crescând în cală.

Covoare plutitoare port
Chiar lângă mine, pe dunetă,
Am stive de vederi din port
Şi-un pui de barză cinegetă.

Ori poate toate câte duc
Îţi par ciudate şi streine,
Am mări, atunci, de gând năuc
Cu largi ostroave pentru tine,

Ori poate tot ţi-e dor de-un Nord
Livid, cu măguri scandinave.
Am linişti aspre, din fiord,
Furate de pe alte nave.

Ori poate vechiul nostru chei
De inimă ţi-e mai aproape,
La el vom merge, dacă vrei
S-auzi cum clipoceşte-n ape.

Nu ocoli, nu-ntârzia,
Vezi spaima mea printre catarge?
E noaptea-n jur atât de grea
Că alba-ţi luntre se va sparge.

Leonid Dimov - Palolo

2009-08-28T12:33:00.000+03:00

autor: Leonid Dimov
titlu: Palolo
carte: Spectacol
anul apariţiei: 1979
editura: Cartea Românească
locul tipăririi: Bucureşti

Există (am mai vorbit eu de asta)
Un vierme străveziu căruia-i naşte nevasta.
E un vierme de vis -
Pe latineşte: Eunice viridis.

Foindu-şi luntrile când aici, când acolo,
Indigenii îi spun Palolo:
E un vierme gustos care la crăpatul lunii
Îşi dezplesneşte puii pe suprafaţa genunii.
Faptul, verificat ştiinţific, nu mai poate fi contestat:
Femela joacă rolul de răposat.
Pentru că, lăsându-şi puii în viaţă,
Pleacă în Oceanul de dimineaţă,
Adică în fundul lui, unde e noapte adâncă.
Controlaţi: zoologiile îl mai consemnează încă.

Ce vreau să spun eu e că, oricât aş fi de acolo,
Eu nu mă asemui viermelui Palolo,
Ci unui vierme de dincolo de lege,
Rămas, cine ştie cum, să dezlege
Acele taine pe-ntotdeauna nedezlegate.

Încolo: doar bucurie şi bunătate!

Leonid Dimov - Eminesciană

2009-08-28T12:21:00.000+03:00

autor: Leonid Dimov
titlu: Eminesciană
carte: Versuri
anul apariţiei: 1966
editura: Editura pentru literatură
locul tipăririi: Bucureşti

"Căci unul era toate şi totul era una"
(Rugăciunea unui dac)

Cilindri, conuri, sfere, bolizi, elipsoide
Au nins de dimineaţă peste Sahare vide,
Atât de şlefuite că-ţi înfioară palma
Vopsite-n alb şi negru, încremenesc de-a valma,
Şi mult sunând, mă cheamă. Mă voi târî sub ele
Etern reduplicate să-mi lunece pe piele,
Să simt la subsuoară ovalul lor de gheaţă,
Iar muchii paralele să mi se-nfigă-n faţă...
Eu sunt, la fiecare, o prelungire curbă,
Doar inima, tendinţa spre infinit conturbă.
Ungând cu umbre solzii, încovoindu-şi spinii,
Ea bate zâmbitoare şi caldă printre linii,
Resuscitând oraşe din punctele omise
Şi dans de pajeri blonde jucând peste abscise.
De mult în repetirea figurilor pleşuve
S-a distilat durerea sedimentată-n cuve
Şi toate le-nveleşte în triste pungi bălţate
Cu brazi, între lumini şi pulberi agăţate.

Constantin Nisipeanu - Oceanul la Santa Cruz

2009-07-09T09:15:00.000+03:00

autor: Constantin Nisipeanu
titlu: Oceanul la Santa Cruz
carte: Arbori cu aripi de harfe
anul apariţiei: 1986
editura: Cartea Românească
locul tipăririi: Bucureşti

lui Radu şi Marianei

La Santa Cruz Pacificul e frumos ca o floare
ce zâmbeşte fericită în faţa soarelui care a şters
cu o cârpă norii de pe cer. Aş putea să spun:

Domnişoară vă ofer această floare albastră.

Dar nu, Pacificul e mult mai frumos decât
o floare. E o piatră preţioasă, un diamant albastru...
şi ce frumos i-ar sta într-un inel pe degetul tău.

Ai rămâne înmărmurită ore întregi în faţa oceanului
şi nu te-ai hotărî să pleci nici după ce înserarea
ţi-ar şopti că amurgul îşi va risipi curând pe cer
petalele din grădina lui cu flori portocalii
Ai privi mai departe captivată de puterea de atracţie
a neîmblânzitelor valuri şi te-ai mira cum de nu izbutesc
acestea, în furia lor sălbatică, să sfărâme vaporul
care pluteşte în zare liniştit aruncând trâmbe
învolburate de fum spre norii de zăpadă agăţaţi
ici-colo de cer ca nişte lampioane care aşteaptă
pe cineva cu o torţă să le aprindă.

Dincolo de linia argintie a orizontului soarele
a început să coboare treptele care duc spre amurg
Uite: ai la îndemână cataligele acelea uriaşe.
Urcându-te pe ele ai putea să împingi orizontul
cât mai departe, ca să priveşti cum soarele îşi face
culcuşul în paiele violete ale înserării, dar privind
atent descoperi că în cel punct cardinal al amurgului
soarele nu-şi face culcuş, dimpotrivă, aici în Vestul Depărtat
amurgul pentru măreţul astru e un nou răsărit,
e trambulină de pe care se aruncă vioi spre altă zi.

La Santa Cruz Pacificul e un prieten care te aşteaptă
cu braţele deschise şi apoi te pofteşte în casă
şi-ţi întinde în faţă o tavă albastră de pe care
poţi să culegi fructele de argint din adâncu-i.

California

Constantin Nisipeanu - Ceaşca de cafea

2009-07-09T09:06:00.000+03:00

autor: Constantin Nisipeanu
titlu: Ceaşca de cafea
carte: Arbori cu aripi de harfe
anul apariţiei: 1986
editura: Cartea Românească
locul tipăririi: Bucureşti

Cafeaua aceasta are ceva miraculos în ea. Nici nu-ţi dai
seama ce film captivant se desfăşoară în ceaşca ta.

Priveşte:
Nu ţi se pare că parcurgi o sală dintr-un salon de pictură?
A trecut pe aici vreo mână de meşteriscusit
care pe albul imaculat al ceştii a închipuit în pripă
aceste desene fantastice, absurde, demente,
acest portret de bărbat din ai cărui ochi ies fluturi?

Uite, unul din fluturi seamănă cu o icoană de înger bizantin.

Puţin mai departe, iată şi un portret de femeie.
În loc de păr are pe cap o palmă cu degetele răsfirate
din care ţâşnes copaci parcă bătuţi de vânt
iar dintre ramurile neliniştiţilor copaci se înalţă agale
un vultur care poartă în cioc un pantof cu tocul înalt.

Priveşte acolo, pădurea aceea fantastică, unde dintre barzii
care plutesc în aer cu vârful în jos iese un picior
delicat de femeie şi un braţ atât de gingaş că nu
îndrăzneşte să înlăture mărăcinişul ce îi stă în cale.

Nu simţi şi tu că dintre ramuri acum, acum, poate într-o clipă,
ar putea să-şi facă vânt spre luminişul din faţă şi
încântătorul trup pe care în spatele acestor membre îl bănuim
zbătându-se să-şi urmeze piciorul măcar până la luminiş.

Dar să mai zăbovim un pic în faţa pădurii.
Mai ştii, s-ar putea să izbucnească dintre ramuri
tocmai fata pe care o aştepţi,
tocmai ea,
fata pe care o aştepţi de mii de ani.

Mihai Eminescu - Cristalografie

2009-06-21T11:25:00.000+03:00

autor: Mihai Eminescu
titlu: Cristalografie

Când aduce blonda Liză
Socoteala unei vedre,
Universul cristaliză
Hexacontetraedre!

Saşa Pană - Reverul cu reverii

2009-06-18T13:52:00.000+03:00

autor: Saşa Pană
titlu: Reverul cu reverii
carte: Diagrame
anul apariţiei: 1930
editura: unu
locul tipăririi: Bucureşti

lui Ilarie Voronca

Iată, cu viteză de 80 de kilometri pe oră, sârmele telegrafului dansează şi şoptesc secrete urechilor de porţelan. Dincolo de frontiera geamului, şopârlele laticlavelor se răsucesc împrejurul unui ax veşnic grăbit pe cameleonul în felii ce-ţi oferă câmpul unde pionii căpiţelor de fân joacă şah. Mi-era gândul joc de artificii - şi care cocostârc îşi pierduse un picior în epiderma voiei bune? Se urmăreau în setea ochilor tablourile cu ţăranii cu piepturile de pâine rumenită. În salcâmi, ciucuri de gheaţă artificială dau din cap nu. Ai vrea să pipăi crêpe-de-Chine-ul acestei flori cuminţi trezite în povârnişul drumului, iar în grădina cantonului iubeşti liliacul precum pe Lily.
Spargi în pumnul inimii aluna primăverii şi trimiţi mărgeanul plămânilor să culeagă tot aerul de mierea acestui răsărit. O margherită te îmbie să-ţi ghicească rebusul îndoielilor şi simţi petalele sufletului cum cresc cât orizontul. Te dărui pe hamacul lor - întreg şi pur după ce mlaştina pârâului anonim ţi-a primit lestul vicisitudinilor cotidiane.
Mumia femeii, cu şorţul steagului roş la buric, te salută din mijlocul stâlpului de telegraf culcat de-a curmezişul drumului, alături de o barză baletistă care primeşte defilarea trenului.
Vântul ameţeşte pe toboganul morii din fruntea dealului. Plopii sunt studenţi manifestând în monom.
Tabachera îţi oferă o ţigară şi amintirea primului scrum ce ţi-a încălzit vârful degetelor, în popicăria lui Pănculescu. Ce scafandru urzică pleoapa reminiscenţei? Îneci în gâtlejul iască o melodie ce ţi-a plăcut într-un echinox similar, la 16 sau 17 ani, şi închizi ochii.
Dar pelicula filmului continuă să te reproducă altul şi totuşi tu.

*

Ascult cântecul tău scris cu peniţa topografică pe aleea inimii. Ochiul unui ciclop, farul clipeşte de câte ori cerneala mării i se caţără pe suflet. Neptun mi-a dăruit o scoică şi ţi-am ghicit gândul ascuns în arcul din arcada dinţilor. În castronaşul de iaurt decretat pălărie de sezon, pe plaja unde policromia costumelor îi ţese covor, ţi-am prins un pumn de stele şi la patefonu valurilor ţi-am cântat discul lunei despre care se spune că ştie multe cântece.
Iată trece la orizont vaporul gândurilor escortat de garda celor patru furnici. Ce baghetă magică le-a mimetizat în patru felii de pepene galben? Daţi-mi un cuţit! De ce o hamsie îşi moare argintul pe linia vieţii din palma ta?
Întoarcerea spre Casino e tristă precum sala teatrului la prânz şi urmărită de mugetul geamandurei - cucuveaua mării.
Toate judeţele şi-au trimis reprezentanţi la Conferinţa de la Bulă. Domnule crupier, îmi permiţi să pontez pe miozotisul din ochii domnişoarei? Domnule crupier, pentru îndemânarea dumitale, te angajez să îmi greblezi grădina. Nu răspunzi. Ai murit desigur. Ţi-am auzit ultimele cuvinte: "les jeux sont faits - RIEN ne va plus". Iar dumneata, domnule şef de orchestră, aruncă pescăruşilor partituri în do diez, do becar şi do bemol şi primeşte acest imn funebru şi elastic arpegiu al căscatului în do vlecel. (Singurul accident valabil duminica şi sărbătorile legale). Iar voi, legiunea pietonilor confecţionaţi din cearceaful cinematografului pentru care nimic din filmul vieţii nu lasă cicatrice indelebilă, cu bagaje invariabile de automate Stollwerck, curăţaţi-vă intestinele creierului cu unt-de-Racine (a nu se confunda cu alte preparate contrafăcute).
Nu te feri: e ora când mă furişez facsimil în chipcelul pupilei tale. Culcă-ţi capul pe vis şi visează visul plajei pieptănate de spuma mării.

Saşa Pană - Viaţa de toate nopţile

2009-06-11T19:55:00.000+03:00

autor: Saşa Pană
titlu: Viaţa de toate nopţile
carte: Munţii noaptea neliniştea
anul apariţiei: 1940
editura: unu
locul tipăririi: Bucureşti

Une femme est plus belle que le monde où je vis
Paul Eluard

Noaptea ridică pavilionul de jad
Freamătul copacilor - flaute sub lună -
Două mărgele de luminiţă
Ezită printre crengi serpentine

Dacă ar izbucni un glas
Un glas rupt din noapte
Cum ai rupe o fâşie de cit
În inimă ar lovi o pietricică
Sau statuia unui fluture
Şi ar suna ca în geam

Stăruie parfumată chemare
O mână se aşază pe umăr
Frunză moale cu destinul în nervure
Noaptea s-a îngrămădit în ochii femeii
Şi tu te ascunzi în noapte
Binevenită e fruntea rece
Mâinile plante luminoase
Şi părul alunecos ca nălucile
Elixir ademenitor

De undeva un cântec
Se dizolvă-n aer
O melodie se desface ca un buchet
Ca un balon de păpădie

Fântânile visului au hrănit aşteptarea
Au plecat uşure
Cineva rămâne de veghe
Lângă culcuşul furtunii domesticite

Virgil Gheorghiu - 8-11-19 (fragment)

2009-06-11T19:52:00.000+03:00

autor: Virgil Gheorghiu
titlu: 8-11-19 (fragment)
carte: 8-11-19
anul apariţiei: 1930
editura: unu
locul tipăririi: Bucureşti
notă: preluat din "Antologia literaturii române de avangardă..." a lui Saşa Pană. Aş fi vrut eu să am ediţia originală, care a fost însă tipărită în puţine exemplare...

(...)

Vârful sânilor scade ca sonerii de vile uitate
Nimeni nu ajunge stânca de vultur a suferinţei voastre
Rochii se încreţesc ca pânze în naufragii
Iar în bulboanele telurilor
Sunt torsuri cu scufundări de şalupe întoarse.
Albesc pletele somnului pe fruntea respiraţiei
Drapelele de hipermanganat în desfăşurarea
Pauzelor de victorii şi reverii de scapet;
Cum gem şefi de expediţii piepturi de prietene insulare
Dar pleoapa lor abia mişcată lagărul trezeşte
Încât o silabă aromată
Şi fructe gustoase mişună ca termitele.
Se-ntunecă metalul nobil în lăzi oceanice
Degetele palmierilor se umezesc pe buza morganelor
Caravana vede însă numai sânul din spinarea dromaderului
Burdufe cu apă costând milionul de globule roşii
În seraiuri se oferă pentru ţipăt între bucle.

(...)

Virgil Gheorghiu - Nume limpid

2009-06-11T19:49:00.000+03:00

autor: Virgil Gheorghiu
titlu: Nume limpid
carte: Febre
anul apariţiei: 1932
editura: Rosenthal Gravor
locul tipăririi: Bucureşti

Nume limpid ca un lac elveţian
Nu-mi vei flutura pe buze voaluri de răcoare
Să le vântur în spume
La soare, la lume
Ori literele-n voce să-mi fie păsări repezi
Sortite primăverii cu lumini de lespezi.

Ca o apă verzuie venită greu de departe
Răzbaterea în scocul imaginei de carte,
E tortura fecundă şi nestrigată
Spre slavă cu anotimpul odată.

Nume limpid, pasiuni ezitate
Se mistuie-n vers unison
Ca şerpii sălilor descântate
De toiagul lui Aron.