autor: Şerban Foarţă
titlu: Şase (spre şapte) tautoforii sau Tentativa de a suprima nepedepsit aerul dintre cuvinte
I) Doamne! Cu Pan, glicine, galeşi,
rup şi serafii (nea zăcând),
rup şi se rafinează, când
doamne, cu panglici inegale, -şi
descoperă un ser afin
la maladie. Azaleea
la mal adie. Az', aleea
descoperă un serafin.
II) Alb astru, -n cearcăn vânăt, oare,
acolo, rana şi-a deschis
...A colora-n aşa deschis
albastru, -ncearcă, -n vânătoare,
os orb de leneş Inorog,
gri-galben-roz, cu luare-aminte;
gri, galben, roz: culoarea minte.
O sorb. De lene. Şi n-o rog.
III) Sieşi egal, ah, adamantul,
ca stelele-n care sper, jur...
...Castelele! 'N care sperjur
(sieşi) e Galahad, amantul,
când, vampă, cată pegra a-l
opri: veghere cristalină;
o priveghere Christ alină
- cândva, -mpăcată: pe Graal!
IV) Din vitre, galb oval, e rodia
pe cer, a soarelui, din nou;
pe cer, a soarelui, din ou,
din vitreg alb oval: erodia.
O apă, straja spre Levant,
cu tuberoze-n aurora
cu tube roz. E-n aur ora.
O, a păstra jasp relevant!
V) Fu galben serii albatrozul,
în gol frigid, celest timp pur?
În golf, rigid, ce lest impur!
(Fug albe, -nserii, alb bat rozul
aleilor, egrete...) Tern,
cuvântul, moartea ce i-o poartă
cu vântul... Moartea, ce-i o Poartă
a Leilor. Regret etern.
VI) O, pal, de var, să înec roze
în coloritul nul, mai vreau.
Încolo, ritul nu-l mai vreau:
opal, de varsă, în necroze,
(cicadele-n eşarfe plâng!)
un sânge rar, de nalbă pală...
...Uns înger, arde-n albă pală;
ci cade leneş. Arfe plâng.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu